EDITORIAL În inima ciclonului

După cel mai agitat semestru politic din această legislatură, început sub semnul scandalului "scrisorilor", atingând apogeul odată cu suspendarea preşedintelui şi referendumul pentru revocarea sa şi încheiat soft cu un şir de moţiuni simple - din care două au fost respinse, una amânată sine die şi doar una aprobată, toate fiind aglomerate în ultimele zece zile ale sesiunii parlamentare - s-a instalat liniştea estivală. Dar dacă politicienii s-au grăbit să plece în vacanţă, partidele nu pot să neglijeze pregătirea pentru următoarele confruntări ce se anunţă deja dure. Alegerile europene devin primul test politic real la doar şase luni după referendumul câştigat detaşat de Traian Băsescu. Bătălia pentru Parlamentul european, în condiţiile în care ar mai rămâne doar un an şi jumătate de mandat de efectuat, nu reprezintă în sine o mare miză, însă va fi urmată de o repoziţionare a spectrului politic. Pentru unii lupta va fi cu atât mai dură cu cât în urma ei le-ar putea fi reconfirmat locul în clasamentul politic dinaintea anului politic crucial - 2008 - dar mai ales distanţa faţă de ceilalţi competitori (PD), ori supravieţuirea sau chiar relansarea (PSD, PNL, PRM). Aflate în inima ciclonului partidele nu ştiu dacă vor rezista confruntării cu "natura" dezlănţuită.

Referendumul pentru revocarea preşedintelui a relansat un om politic aflat deja pe o curbă descendentă. O dovedeşte odată în plus ultimul Politus, cel din iunie, realizat de INSOMAR. Pentru Traian Băsescu referendumul a fost o adevărată mină de aur. Nu doar că a întors tendinţa, dar şi-a mărit ecartul în raport cu ceilalţi competitori individuali. La prima confruntare cu iz electoral de după 2004, Gigi Becali a clacat (27%), căzând cu 6% faţă de precedentul sondaj din aprilie, şi cu 10% în raport cu septembrie 2006. Revenit pe poziţia a doua încă din aprilie, după ce în martie fusese devansat de Becali, Theodor Stolojan se află de asemenea pe pârtie, devansându-l pe patronul Stelei cu mai puţin un procent. Şi, fiind acum doar satelitul liberal de rezervă al lui Traian Băsescu nu îl poate concura pe acesta, astfel că preşedintele a ajuns în situaţia fără precedent de a se desprinde la aproape 30% de pluton.

Mai mult, majoritatea celor chestionaţi consideră că activitatea lui Traian Băsescu este cel puţin "la fel de bună" dacă nu cumva chiar "mai bună" (63%) decât înaintea suspendării sale. Aproape 60% dintre cei intervievaţi erau "mulţumiţi" şi "foarte mulţumiţi" de activitatea preşedintelui (59%), iar la încredere a cunoscut o revenire spectaculoasă trecând de la 41% în martie la 54% în iunie. Datorită referendumului Traian Băsescu, a revenit la cota din 2006.

Scos de la guvernare, dar potenţat de proximitatea lui Traian Băsescu PD atinge scorurile din 2003-2004 ale PSD. Deja la o lună de la referendum partidul de suflet al preşedintelui pare să se fi stabilizat la 47%, şi asta după ce în aprilie avea 38%, în martie 34%, iar în 2006 se situa la o medie 30%. Cu o astfel de cotaţie, PD nu este interesat să facă alianţe, aşteptând verdictul urnelor. Tocmai pentru că obezitatea electorală accentuată de care suferă riscă să determine afecţiuni politice serioase, plasarea sa forţată în opoziţie poate avea şi efecte benefice. În condiţiile date PD nu pare interesat de noi alianţe, ci de consolidarea dominaţiei sale.

Celelalte partide parlamentare sunt fie în apropierea pragului electoral, fie în cădere mai mult sau mai puţin accelerată. PSD a pierdut aproximativ 5%, ajungând la 18%, iar PNL cam tot atâtea. Faţă de situaţia din timpul campaniei pentru referendum liberalii par să fi recuperat câteva procente, dar tendinţa trebuie confirmată şi de cercetări ulterioare.

Nu aceeaşi este situaţia cu PSD care a avut o scădere, chiar dacă statistic nerelevantă, de aproape 2%, ceea ce indică în cel mai bun caz stagnarea partidului la această cotă. În urmă cu un an, PSD avea 23%, pentru ca acum să coboare sub 18%. Aşa se explică determinarea PSD de a recupera prin cele două moţiuni simple şi presiunea exercitată asupra PNL electoratul tradiţional format din agricultori şi pensionari. Pe de altă parte urmărind curba dinamicii intenţiei de vot afişate pentru PNL în ultimii doi ani, de când acest partid este măsurat separat de Alianţa DA, constatăm o oscilaţie minimă în jurul valorii de 13%, cu o creştere de până la 15% în iulie 2006 şi o scădere la 9% în februarie 2007. Oricum, şi PNL şi PSD sunt la începutul acestei veri în defensivă, pregătind contraatacul de toamnă.

Liniştea din mijlocul furtunii este mai sumbră decât un marş funebru. Iar partidele, prinse în capcană, aşteaptă ca uraganul să înceteze fără însă să poată interveni în vreun fel pentru a micşora intensitatea furtunii. Ca să folosim referinţa dragă preşedintelui, singura speranţa e ca ambarcaţiunile politice să fie suficient de rezistente pentru a nu se scufunda.