EDITORIAL Ipoteze de lucru

Dincolo de scandal şi indig­nări morale, poate fi angajarea procedurii pentru suspendarea Preşedintelui României buturuga mică în stare să răs­toarne carul mare al guvernării DA? O întrebare la care răs­punsul depinde de un alt şir de ipoteze.

Prima este dacă se va ajunge sau nu acolo. În ciuda hotărîrii arătate de iniţiatori, nu este sigur că lucrurile vor fi duse pînă la capăt. Mai aproape de spiritul locului pare varianta unei negocieri. PSD a preluat iniţiativa politică, dar costurile consumării depline a actului de a-l pune pe Traian Băsescu sub ghilotina sancţiunii parlamentare ar putea să fie cu totul altele decît speră liderii social-democraţilor. Părerea celor intempestiv chemaţi la vot ar putea să echivaleze cu un vot de blam pentru cei care au pus la cale mişcarea politică. Un vot de blam, în an preelectoral, ar fi exact piatra de moară de care mai avea nevoie PSD pentru a coborî dincolo de pragul lui 15%, în lumea tuturor posibilităţilor, inclusiv aceea a unui eşec de proporţii "istorice". Angajat pe spirala prăbuşirii electorale de o conducere iremediabil dezbinată şi slabă, a cărei singură preocupare este perpetuarea propriilor poziţii, la centru, PSD-ul real, cel din teritoriu, cel pentru care politica "disputelor fără miză" de la Bucureşti nu înseamnă nimic, în comparaţie cu interesul supravieţuirii "elitelor" şi a combinaţiilor economice locale, ar putea să dea buzna pe uşa generos des­chisă a PD-ului. Rezultatul final ar fi cel dorit, încă de la începutul actualului ciclu politic, de către Traian Băsescu şi PD, respectiv lărgirea masivă a bazei de susţinere politică şi electorală, pe seama celorlalte partide. PSD-ul s-ar putea găsi în postura paradoxală de mare pierzător al actualei guvernări, în ciuda faptului că a fost partid de opoziţie. Dacă nu poate consuma cu folos exerciţiul suspendării Pre­şedintelui, tot ce poate face PSD ar fi să "negocieze" ameninţarea. Nici lui Traian Băses­cu nu-i convine prea tare slăbirea poziţiei sale politice în faţa Premierului, chiar dacă ulterior ar putea să-şi ia o revanşă copleşitoare. Oricum este un pariu cu ghilotina deasupra capului. Cît ar fi de precise calculele care-ţi spun că odată dat drumul cuiului, lama cea grea a cuţitului se va opri pe drum, parcă tot nu ai vrea să încerci experimentul cu gîtul tău la capătul liniei de sosire! Ce ar putea obţine PSD-ul de la Traian Băsescu este tocmai asigurarea că mişcările de slăbire la care va fi supus partidul social-democrat nu vor trece de anumite limite, că nu-l vor împinge în teritoriul fragil al supravieţuirii politice.

O altă necunoscută a procesului suspendării Preşedintelui României este chiar PNL-ul. Realitatea este că oricît de tare s-ar simţi vindecaţi liderii partidului de această neaşteptată destabilizare a poziţiei prezidenţiale, din punct de vedere politic, ei sunt aruncaţi într-o dilemă. Vorba lui Murphy: bătălia este inevitabilă, iar victoria imposibilă. Nici Tăriceanu, nici ceilalţi lideri liberali anti-băsescieni nu au făcut economie de muniţie cînd a fost vorba să arunce în aer podurile care-i mai legau de continentul politic dominat de persoana şi personalitatea prezidenţială. Un vot de partea celor care au iniţiat procesul suspendării Preşedintelui, ar fi nu doar contra-naturii, din punct de vedere politic, dar ar face imposibilă orice împăcare. Bătălia este, deci, inevitabilă. Aşa cum am arătat, chiar dacă trece de votul parlamentar, chiar dacă se schimbă şi regulile "votului plebiscitar", reuşita procesului de suspendare este departe de a fi sigură. După ce şi-a jucat rolul de "călău" în actul întîi, însuşi PSD-ul ar putea să fie tentat să joace rolul "salvatorului", în actul al treilea al piesei, pentru că aceasta este varianta care-i aduce cele mai multe beneficii. Oricît ar putea să pară de paradoxal, PSD-ul nu are cum să capitalizeze politic din suspendarea actualului Preşedinte. Dacă, pe de altă parte, PNL-ul votează, în Parlament, împotriva suspendării Preşedintelui, aşa cum îi dictează logica politică, atunci "victoria" împotriva lui Băsescu nu mai este posibilă. QED! Iar dacă speră că după gestul de sprijin, Preşedintele îşi va schimba sentimentele faţă de Tăriceanu şi PNL, atunci cineva ori este naiv din cale-afară, ori habar nu are despre ce este vorba în propoziţia numită "Guver­narea Băsescu"!

Ar mai rămîne necunoscuta numită "electorat". Chiar dacă nimeni nu mai ia de bune datele "prelucrate" ale sondajelor de opinie şi fiecare îşi face propriile construcţii ipotetice privind reacţia la şirul de evenimente declanşate de ipotetica suspendare a Preşedintelui, o doză de imponderabil, de neprevizibil tot rămîne. Iar aici toată lumea e de acord că acum doza aceasta este foarte mare. Ce va zice, deci, electoratul chemat la urne să dea un vot de blam sau de reinvestitură Preşedintelui Băsescu? Aici sunt tentat să mă sprijin pe bunul simţ politic al celor care formează "România profundă". Dacă investigaţiile lui Make sunt corecte, atunci e mai mult ca sigur că în loc să fie deranjat de "cearta permanentă dintre Palate", "românul de la talpa ţării" vede aici o garanţie a democraţiei şi o formă inedită de exercitare a "controlului între puterile statului". Iar dacă nu, măcar o formă extrem de vie de "circ public", de care avem cu toţii nevoie, nu-i aşa?