Efect de contaminare

Poate ca marţi, 13 noiembrie, or fi fost trei ceasuri rele, dar nici Raportul privind MCV-ul dat publicităţii de Comisia europeană, nici Rezoluţia Parlamentului european privind statul de drept în România nu au fost cu adevărat nişte surprize. Nici în România, nici în afara ei! Din contră, au venit cât se poate de logic, după o serie de avertismente pe care majoritatea nu numai că nu le-a luat în seamă, dar a şi pregătit strategii de contracarare atât pe plan intern, cât şi pe plan extern. Pe de o parte, pe plan intern s-a încercat acreditarea ideii că votul a fost orientat politic. Ori, votul în favoarea rezoluţiei a fost susţinut de 71,2% (437) dintre votanţi, faţă de 22,7%(151) împotrivă şi doar 6% (40) abţineri. Deci cu o foarte largă majoritate, iar din Grupul socialiştilor şi democraţilor europeni au votat rezoluţia 136 din cei 191 de membri, şi doar 23 s-au opus, dintre aceştia 11 fiind de la PSD. Departe de a fi o "execuţie" politică, votul a exprimat atitudinea ultra-majoritară a tuturor grupurilor politice pro-europene de la stânga până la dreapta. Doar euro-scepticii au votat relativ omogen împotriva rezoluţiei, care critica evoluţia situaţiei statului de drept din România.

Pe plan extern, în încercarea de a ieşi din izolarea în care riscă să ducă România, guvernanţii de la Bucureşti încearcă să se apropie de statele iliberale, chiar dacă formal acestea au guverne care aparţin altor familii politice europene. Ilustrativ, în acest sens, este întrevederea de pe 9 noiembrie, cu doar patru zile înaintea "marţei negre" europene, de la Palatul Parlamentului, dintre preşedintele Camerei Deputaţilor şi al PSD, Liviu Dragnea şi ministrul maghiar de externe, Peter Szijjarto, care a afirmat cu această ocazie că Ungaria nu va "susţine niciodată vreun atac împotriva României în Parlamentul european". Şi aşa s-a şi întâmplat, membrii Fidesz, cu excepţia lui Laszlo Tõkes, care s-a abţinut, au votat împotriva rezoluţiei.

Criticile exprimate în cele două documente emanate de la cele două instituţii europene veneau în urma unor avertismente transmise de Comisa de la Veneţia sau de GRECO pe care autorităţile romane le-au persiflat. Nu este deci surprinzător că acum Româ­nia îşi caută sprijin în afara UE sau în rândul statelor care s-au înscris deja serios pe o traiectorie iliberală. De la începutul guvernării, din ianuarie 2017, guvernarea PSD-ALDE a anulat efectele pozitive cumulative ale unui deceniu şi jumătate de progrese în privinţa separaţiei puterilor în stat şi a apărării drepturilor omului şi a libertăţilor civile în România. Iar aceste evoluţii pozitive nu au fost un exemplu şi pentru alte state din zonă. Acum însă, România exercită o influenţă în sens contrar, iar situaţia Republicii Moldova este cât se poate de elocventă.

Efectul de contagiune al politicii romaneşti asupra celei moldoveneşti se resimte foarte bine în reacţia împotriva UE. Deşi acordul de asociere cu UE a adus republicii Moldova o serie de evoluţii pozitive, odată ce Româ­nia s-a înscris clar pe traiectoria anti-europeană, liderii politici de la Chişinău au înţeles că nu există nici un impediment să copieze acelaşi comportament. Efectul de contagiune a fost imediat, iar republica Moldova a ajuns să fie criticată dur pentru situaţia dezastruoasă a reformelor privind întărirea statului de drept şi a res­pectării drepturilor omului. Pe 14 noiembrie, tot în Parlamentul european s-a votat Raportul privind implementarea acordului de asociere al Uniunii europene cu Moldova. În acest caz, votul a fost la fel de clar ca şi cu o zi înainte în privinţa Românei: 60,2% (369) voturi în favoarea raportului, 11,6% (76) împotrivă şi 28,3% (186) de abţineri. Dintre cei 76 de deputaţi europeni care au votat împreună, 6 au fost români de la PSD şi ALDE, care cu o zi înainte votaseră şi împotriva rezoluţiei privind România.