"Erste Group" estimează că uncia de aur ar putea ajunge la 2.000 de dolari, într-un orizont de 12 luni, în timp ce pe termen lung ţinta ar fi de 2.300 de dolari, reiese dintr-un raport al băncii publicat ieri.
Preţul aurului mai are până să atingă nivelul maxim, stimulat de dobânzi reale scăzute şi de nevoia de instrumente sigure şi durabile de economisire şi investiţii, conform celui mai recent raport "Erste Group" - "Avem încredere în aur" ("In Gold We Trust").
Federal Reserve îşi va menţine politica de dobândă zero până cel puţin în 2014, prin urmare dobânda reală va rămâne negativă, pregătind astfel terenul pentru o creştere şi mai mare a preţului aurului, se arată în raport.
Ronald Stöferle, analist materii prime în cadrul "Erste Group" şi autor al raportului, a explicat: "Preţul aurului a crescut cu 26% de la ultimul Raport Erste Group privind aurul, din iulie 2011. Pe termen scurt, s-ar părea că sezonalitatea presupune o tendinţă de consolidare continuă, însă cea mai bună perioadă a sezonului pentru aur începe în august. Prin urmare, estimăm un preţ-ţintă pe 12 luni de 2.000 dolari/uncie. Deoarece etapa de accelerare a evoluţiei nu a început încă, preconizăm o ţintă pe termen lung de cel puţin 2.300 dolari/uncie la sfârşitul ciclului".
• Dobânda reală negativă este un mediu perfect pentru aur
Ronald Stöferle a arătat că unul dintre motivele aprecierii aurului este raritatea relativă a metalului preţios în comparaţie cu bancnotele care pot fi tipărite arbitrar.
Domnia sa a declarat: "Aurul este atât de apreciat deoarece producţia anuală este foarte scăzută în comparaţie cu rezervele existente. Rezervele de aur cresc cu aproximativ 1,5% pe an. Comparativ, masele monetare agregate cresc într-un ritm mult mai susţinut". În plus, analistul a adăugat că atractivitatea aurului, ca formă sigură de economisire, creşte mai ales în momentele de incertitudine economică. Expertul pentru aur al "Erste Group" a explicat: "Banca Centrală Europeană tocmai a micşorat ratele dobânzii la un minim record şi se pare că se vor menţine la acest nivel vreme îndelungată. Dobânda reală negativă este un mediu perfect pentru aur".
• Ponderea pieţelor emergente în cererea totală de aur a crescut la 70%
Şi apetitul pentru aur al pieţelor emergente este responsabil de creşterea preţului, potrivit "Erste". Dacă în 1980, Europa şi SUA reprezentau înca 70% din cererea globală de aur, acum abia ajung la 20%. În ultimii cinci ani, ponderea pieţelor emergente în cererea totală de aur a crescut la 70%. Mai mult de jumătate provine din China şi India.
Totuşi, opţiunile investitorilor locali sunt foarte limitate în ceea ce priveşte modul de folosire a economiilor lor, se mai arată în raport. Astfel, de-a lungul secolelor, aurul s-a dovedit a fi cel mai bun activ de conservare a valorii, spun analiştii.
"Dacă veniturile din China şi India vor continua să crească şi dobânda reală va ramâne negativă sau scăzută, aurul va avea automat de câştigat de pe urma acestei evoluţii," a declarat Stöferle.
Mai mult, hegemonia dolarului american ca valută este tot mai contestată: se pare că multe naţiuni vor să se elibereze de dependenţa de monedă americană, mai arată analiştii: China, Rusia şi India, dar şi Japonia manifestă o dorinţă tot mai clară de realizare a schimburilor comerciale bilaterale în propriile monede sau în produse de bază pentru a evita dolarul american. Este un indiciu clar al schimbării paradigmei, mai ales că peste două treimi din toţi dolarii americani se află în străinatate, adaugă analiştii.
• Ponderea aurului în rezervele băncilor centrale poate creşte pe viitor
Şi băncile centrale se aliniază tendinţei globale a aurului. Conform Fondului Monetar Internaţional (FMI), rezervele în dolari americani sunt în continuare cele mai mari rezerve monetare la nivel global, cu o pondere uriaşă de 61,7%, 27,5% din rezerve sunt în euro, iar restul de 12,6% în aur şi alte valute, se arată în raportul "Erste".
Ronald Stöferle este de părere că ponderea aurului în rezervele băncilor centrale se poate schimba considerabil pe viitor, în condiţiile în care, anul trecut, acestea au cumpărat la fel de mult aur ca în 1964, potrivit domniei sale.
"Aurul a devenit clar mai atractiv, fiind un < activ de refugiu > în momente de turbulenţe pe pieţele financiare globale," a mai menţionat Stöferle. În opinia domniei sale, aurul îndeplineşte, fără probleme, cerinţele necesare pentru a fi considerat un "activ de tip paradis sigur" (riscuri de credit şi piaţă scăzute, lichiditatea ridicată pe piaţă şi risc scăzut de inflaţie şi curs de schimb).
Totuşi, acesta nu se regăseşte în toate conturile de portofoliu, aurul având o pondere de numai 0,15% în portofoliile instituţionale.
De asemenea, alocări la fel de scăzute se constată şi în cazul acţiunilor din sectorul exploatării aurului, a mai adăugat analistul.