Este esenţială utilizarea eficientă a fondurilor europene

• Interviu cu Niculae Idu, şeful Reprezentanţei Comisiei Europene în România

Reporter: Cum aţi descrie situaţia actuală a României din punct de vedere economic? Care sunt aşteptările Comisiei cu privire la economia României în a doua jumătate a anului?

Niculae Idu: Sub aspectul măsurilor de consolidare fiscală şi reducere a deficitelor, evoluţia este una favorabilă. Programele agreate cu instituţiile financiare internaţionale au produs efecte pozitive din această perspectivă. Acesta a fost şi obiectivul asumat de către aceste programe. Sigur că urmează partea a doua, în care trebuie să se treacă de la măsurile de austeritate, de consolidare fiscală, la măsuri de stimulare a creşterii economice.

Aşteptările au fost puţin mai optimiste la începutul anului, s-au mai ponderat în prognoza de primă­vară a CE. S-a vorbit atunci despre o creştere economică de 1,4-1,5% pentru acest an. Probabil că, în continuare, se vor mai face corecţii, pentru că anumite evoluţii la nivelul UE creează temeri cu privire la statele membre mai fragile, categorie în care putem include şi România. Cu alte cuvinte, putem spune că, deşi s-au înregistrat progrese vizibile în planul procesului de consolidare fiscală şi corecţie a dezechilibrelor, economia Româ­niei rămâne, în continuare, fragilă, expusă unor posibile şocuri care pot veni din zona euro sau, mai concret, din vecinătatea sa geografică, în speţă situaţia din Grecia.

Prognozele pozitive cu privire la creşterea economică în acest an se bazează pe stimularea consumului intern, în principal, şi mai puţin pe exporturi, aşa cum a fost cazul anul trecut. Rămâne de văzut cum va fi anul agricol 2012, În condiţiile în care anul agricol 2011 a avut un rol important în determinarea nivelului creşterii economice anul trecut, de 2,5%.

Faptul că este pentru a doua în acest an când avem un nou guvern, precum şi faptul că ne aflăm într-un an electoral sunt luate în calcul la realizarea prognozei. Însă nu mă aştept să apară derapaje, iar acest lucru înseamnă ţinerea sub control a deficitului bugetar, care nu va depăşi 2,3-2,4% din PIB. De asemenea, cred că se vor găsi iniţiative pentru stimularea creării de locuri de muncă. Aces­tea ar trebui să se bazeze şi pe atragerea de fonduri europene, care ar trebui să fie principalul sprijin pentru creşterea economică în acest an. De asemenea, să sperăm că liderii europeni vor transmite pieţelor semnale care să genereze încredere, iar economia UE să se îndrepte spre o creştere pozitivă, dacă nu pentru întreg anul 2012, cel puţin pentru finalul anului şi pentru anul viitor.

Reporter: În ce stadiu se află implementarea Programului de convergenţă al ţării noastre pentru perioada 2011-2014? Dar cea a Programului Naţional de Reformă pentru perioada 2011-2013?

Niculae Idu: Elementul cheie în ambele programe îl constituie nevoia de reforme structurale. În anumite domenii, precum cel al preţurilor produselor industriei energetice, Comisia a salutat faptul că s-au adoptat câteva măsuri de liberalizare. Însă rămân elemente care trebuie puse în practică. În alte sectoare, precum cel de transporturi, reformele structurale au lăsat de dorit.

Este importantă, de asemenea, stimularea sectoarelor pe care CE le consideră elemente cheie pentru stimularea creşterii economice, în primul rând sectorul serviciilor. Pentru aceasta avem nevoie de o consolidare fiscală "inteligentă" sau prietenoasă faţă de procesul investiţional, adică să continue procesul de consolidare fiscală, fără să afecteze potenţialul de creştere economică în sectoarele legate de noua paradigmă indus­tri­a­lă bazată pe economia verde. Acest lucru înseamnă că măsurile de austeritate nu trebuie aplicate în mod linear, în toate domeniile, ci trebuie selectate şi stimulate acele domenii care au un potenţial deosebit pentru creşterea economică. În România s-a spus că există două sectoare care ar putea fi pilonii economici, respectiv agricultura şi turismul. Am câteva reţineri în această privinţă, în special în privinţa agriculturii. Nu doar în România, ci la nivelul întregii Uniuni Europene, ponderea acesteia în PIB tinde să se diminueze. Aceasta rămâne, totuşi, un domeniu cu o mare importanţă socială, nu numai din perspectiva asigurării hranei, ci şi din cea a asigurării mijloacelor de subzis­tenţă pentru o parte a locuitorilor din zona rurală.

În ceea ce priveşte turismul, este nevoie de o serie de măsuri în amonte, care să le preceadă pe cele care privesc strict stimularea activităţii turistice, măsuri de creare a infrastructurii necesare, o companie de comunicare puţin mai agresivă şi mai orientată în raport cu resursele de care România beneficiază.

Alte aspecte importante vizează deficitul fondului de pensii şi rata ridicată a şomajului în rândul tinerilor. Aceste două probleme trebuie abordate la nivel naţional pentru realizarea unei viziuni prin care România să reducă deficitul de la fondul de pensii şi să realizeze integrarea tinerilor absolvenţi pe piaţa muncii. Deşi situaţia şomerilor tineri nu este la fel de gravă ca în alte ţări europene, un nivel naţional de 23% ne pune serios pe gânduri şi poate crea un sentiment de dezangajare faţă de societate al tinerilor.

Comisia Europeană a propus un pachet de măsuri care să prevadă în mod explicit ca, în maxim patru luni de la absolvirea unei forme de învăţământ, tinerii să primească o ofertă, fie ea de angajare, de realizare a unui stadiu de ucenicie, de a parcurge un stadiu mai avansat de educaţie, pentru a fi angrenat într-o activitate care să îi confere sentimentul de continuitate şi de apropiere de momentul integrării pe piaţa muncii. Aceste măsuri trebuie implementate în parteneriat de Guvern, autorităţile locale şi partenerii sociali. Aici avem de a face cu o chestiune delicată. Se vorbeşte despre importanţa dialogului tripartit, între Guvern, patronate şi sindicate, însă acesta nu are loc decât la nivel central, fără să se prelungească la nivel local. Or, o parte importantă a terenului unde luptăm împotriva crizei se află la nivel local. Deci pasul următor constă în aplicarea măsurilor de stimulare a creşterii economice la nivel local şi regional. În România există o lege a dezvoltării regionale şi mecanisme care să stimuleze formularea de politici pe această zonă însă, din nefericire, au devenit mai puţin active şi cred că ar trebui revigorate.

Reporter: Există riscul ca România să piardă o parte din fondurile europene alocate în cadrul exerciţiului financiar 2007-2013?

Niculae Idu: Acest risc există, însă în ce măsură el devine o realitate depinde de o multitudine de factori. Avem un moment crucial, la sfârşitul lunii iunie, când se va trage linie cu privire la măsurile care sunt adoptate de către autorităţile române în urma observaţiilor făcute de către Curtea de Audit. Acestea ţin, pe de o parte, de modul în care este aplicată Legea Achiziţiilor Publice, iar pe de altă parte, de noi reglementări în domeniu precum cele care ţin de conflictul de interese şi de alte elemente care au fost identificate ca nereguli în derularea acestor programe.

Din punct de vedere funcţional, este important ca lista de priorităţi care a fost stabilită la nivelul Guvernului să reprezinte elementele cheie asupra cărora să se concentreze atenţia. Pentru că energiile disipate pe un front foarte larg reduc şansele avansării cu proiectele importante. Proiectele care reprezintă priorităţi au nevoie de alocare de resurse umane, de alocare de fonduri pentru pre-finanţare şi co-finanţare iar, în anumite cazuri, şi de măsuri de natură legislativă.

Deci momentul crucial este la sfârşitul lunii iunie. Dacă, la acel moment, lucrurile vor fi corectate într-o măsură importantă, pericolul nu este îndepărtat definitiv, dar va fi împins mai departe, urmând ca, în continuare, să fie adoptate măsuri pentru ca el să fie îndepărtat. Totuşi, posibilitatea de a cheltui integral fondurile alocate pentru perioada 2007-2013 este scăzută.

Reporter: În perspectiva exerciţiului financiar 2014-2020, există posibilitatea redimensionării şi a realocării fondurilor ca urmare a performanţelor reduse din perioada care se încheie anul viitor?

Niculae Idu: Trebuie să avem în vedere care este obiectivul final al utilizării fondurilor europene. El nu este cheltuirea cu orice preţ a fondurilor. Dacă ne propunem să facem acest lucru, le alocăm către acele domenii unde ştim că se cheltuie. Or, programarea utilizării fondurilor europene se face după alte criterii, care vizează stimularea creşterii economice, crearea de locuri de muncă şi, în final creşterea standardului de viaţă al populaţiei.

Pentru perioade interimare, ne putem imagina şi situaţii în care să avem şi câteva zone în care investim cu predilecţie. Însă, pentru programarea pe termen lung, acest lucru este exclus. Nu cheltuim banii europeni doar de dragul de a-i cheltui. Atunci trebuie să se acţioneze în direcţia creării condiţiilor pentru utilizarea fondurilor conform programării care are în vedere criteriile menţionate. Pe termen scurt putem să finanţăm proiecte punctuale care au capacitate mai mare de a utiliza resursele, însă pe termen lung nu, pentru că un astfel de exerciţiu poate să creeze dezechilibre serioase.

Problema esenţială în acest moment o reprezintă utilizarea eficientă a fondurilor europene. Prin acest lucru înţelegem un set întreg de criterii care, la rândul lor, generează mecanisme de planificare bugetară, mecanisme de implementare şi mecanisme de evaluare. Important este răspunsul de la mecanismul de evaluare către cel de implementare. Dacă acesta nu funcţionează, vom constata că, de fapt, cheltuim ineficient.

Reporter: Ce doreşte să realizeze Comisia Europeană prin propunerea formării unei uniuni bancare la nivelul Uniunii Europene?

Niculae Idu: Propunerea privind uniunea bancară europeană este o componentă importantă a noilor iniţiative care accentuează procesul de integrare europeană. Aceasta face parte dintr-o viziune mai largă care include şi o uniune politică la nivel european. Uniunea bancară vizează, pe de o parte, o funcţionare mai stabilă a sistemului financiar-bancar, care să sporească sentimentul de încredere în sistem, iar, pe de altă parte, urmăreşte să ridice de pe umerii contribuabililor povara redresării sistemului financiar-bancar. Astfel, s-au făcut o serie de propuneri de restructurare şi rezoluţie a sistemului prin intermediul mecanismelor de piaţă, şi cu intervenţia statului în anumite momente care să determine băncile cu active toxice şi probleme serioase de management să realizeze corecţiile necesare, însă prin mecanisme de piaţă, precum preluare a băncilor, utilizarea de bănci-punte şi altele asemenea, care să nu implice, în mod automat, ajutoare de stat. Se urmăreşte, deci, salvarea a ceea ce este bun la nivelul unei bănci sau a unui sistem bancar şi izolarea elementului de toxicitate, care apoi să fie gestionat în mod corespunzător şi să nu mai afecteze sistemul. Măsura urmează să fie discutată într-un context mai larg, de propuneri de stimulare a creşterii economice, şi sperăm să poată să fie pusă în practică. Propunerea privind uniunea bancară, precum şi alte propuneri de acest tip, au fost făcute de Comisia Europeană în urmă cu un an şi jumătate, dar au fost ignorate şi, în final, respinse de către statele membre. Iată că, după un an şi jumătate, statele membre par să îşi fi schimbat, într-o anumită măsură, viziunea. Lucrurile nu sunt simple, există o anumită reţinere, însă consider că mai multă integrare europeană reprezintă calea spre ieşirea din criză şi stimularea creşterii economice.

Reporter: Vă mulţumesc!