Explozia datoriei globale va împovăra pe toată lumea

Datoria globală se poziţionează la exor­bitanta sumă de 243,2 trilioane de dolari, valoare afi­şată la finalul anului trecut, deşi tendinţa de creştere caracteristică pare să înregistreze o temperare după ce în 2018 s-au adăugat "doar" 3,3 trilioane de dolari la soldul total, arată ultimul raport Global Debt Monitor de la Institute of International Finance (IIF).

Totuşi, în primul trimestru din 2018, datoria globală a atins un record de 248,05 trilioane de dolari.

Evoluţia din 2018 a apărut pe fondul unei scăderi substanţiale în trimes­trul al doilea din anul anterior, de peste 5 trilioane de dolari faţă de trimestrul întâi din 2018 şi a stabilizării creşterii datoriei în a doua jumătate a anului anterior. Potrivit sursei citate, raportul dintre datoria globală şi produsul intern brut global a ajuns la 317,4%, în trimestrul al patrulea din 2018, de peste trei ori mai mare decât valoarea tuturor produselor şi serviciilor, de la 317,9% în trimestrul al treilea şi 318,3% în primele trei luni din anul anterior. Gradul maxim de îndatorare, de 321,8%, s-a înregistrat în trimestrul trei din 2016. De menţionat că încetinirea creşterii datoriei globale şi stabilizarea subsecventă a coincis cu ciclul Fed (Federal Reserve) de creştere a cos­tului cu creditul şi a venit în condiţiile în care economiile asiatice, în principal China, şi cele din zona euro şi-au temperat avansul, potrivit unui raport al Fondului Monetar Internaţional (FMI) publicat ieri.

După temperarea de anul trecut, va fi interesant de văzut măsura în care datoria globală îşi va relua tendinţa ascendentă în contextul în care măsurile de stimulare din China (băncile chineze au creditat 865 miliarde de dolari în economia chineză în primul trimestru din 2019, de peste patru ori produsul intern brut al ţării noastre) sunt aşteptate de analişti să aibă un efect pozitiv asupra economiei globale în cea de-a doua jumătate a anului în curs.

În orice caz, IIF a mai constatat în raportul său că datoria totală din Statele Unite, cea mai mare economie a lumii, şi-a continuat tendinţa de creştere şi în 2018. Avansul anual a fost de 2,9 trilioane de dolari, cel mai mare din 2007 încoace, iar soldul datoriei a depăşit 68 de trilioane de dolari. Datoria guvernamentală a reprezentat peste 40% din această creştere.

În general, nivelurile ridicate ale datoriei sporesc riscul unor viitoare crize, deoarece atât sectorul public, cât şi cel privat devin vulnerabile la modificările de dobândă (în practica curentă, în special cele ale Fed-ului, mare parte din datoria globală fiind denominată în dolari), şi la aşteptările privind viitorul economiei, arată Institutul Britanic pentru Dezvoltare (ODI). Problema dobânzilor a devenit acută mai ales în rândul economiilor emergente, unde datoria guvernamentală a atins un nou record, de 50% din PIB, potrivit raportului IIF, care mai arată că redirecţionarea tot mai multor bani către plata dobânzilor poate avea efecte negative puternice asupra sustenabilităţii acestor economii dat fiind că investiţiile publice ajung să fie amânate sau anulate.

Totodată, după cum notează şi Bank of International Settlements (BIS - clubul bancherilor centrali), economiile emergente (Argentina şi Turcia de exemplu, care au experimentat crize cauzate parţial de întărirea dolarului) s-au dovedit cele mai vulnerabile în 2018 la încercarea Fed-ului de normalizare a politicii monetare.

IIF mai arată că pe lângă riscul valutar semnificativ al expunerilor în dolari americani, un risc major este şi cel de refinanţare, în special tot pentru economiile emergente. Conform datelor prezentate de Institut, obligaţiuni şi credite sindicalizate cu o valoare nominală de circa 1,7 trilioane de dolari vor ajunge la maturitate până la sfârşitul acestui an, în condiţiile în care necesarul de refinanţare pentru datoriile în dolari se ridică la circa 384 miliarde de dolari. În condiţiile în care economiile emergente reprezintă în prezent circa 60% din produsul intern brut global, o criză larg răspândită în economiile emergente ar avea ca efect contagiunea economiilor dezvoltate.

În acelaşi timp, supoziţia că ciclul economic actual şi-a atins apogeul a pătruns în vocabularul reprezentanţilor instituţiilor financiare mondiale şi, implicit, în rapoartele acestora. De exemplu, potrivit unui raport al mai sus-menţionatei BIS, "ciclul financiar şi-a atins punctul de maximum (n.r. vârful ciclului, una din patru faze), datoria în dolari este ridicată, deficitele de cont curent sunt mari, iar amortizoa­rele de rezerve valutare sunt reduse". Totuşi, trebuie menţionat că politicile pro-ciclice în economiile semnificative au ca efect prelungirea expansiunii. În orice caz, referinţa apare şi într-un raport al FMI care sfătuieşte guvernele să-şi reducă datoriile şi să refacă amortizoarele în faţa riscurilor în creştere.

Deşi tendinţa globală este rostogolirea datoriilor, iar nivelurile ridicate ale datoriilor nu reprezintă un semn al unui inevitabil dezastru, scrie ODI, iresponsabila epocă a "banilor ieftini", care a conectat sistemul financiar la tiparniţa băncilor centrale doar pentru a-l menţine în viaţă, în urma atacului de cord din 2008, pare să simbolizeze perfect sistemul falimentar de dezvoltare bazat pe credit şi lipsa de soluţii a factorilor de decizie.