Fără surprize, dar cu multe necunoscute

Rezultatul primului tur al alegerilor prezidenţiale nu va constitui, cel mai probabil, o surpriză. La ora la care scriu aceste rânduri scrutinul prezidenţial francez abia a început, iar estimările difuzate pe internet, promise de presa belgiană şi elveţiană de limbă franceză, nu au apărut încă. Dar, deja ultimele sondaje realizate între 17 şi 20 aprilie de cele 8 cele mai cunoscute institute franceze (CSA, Sofres, Harris, Ipsos, BVA, Opinion Way, LH2, Ifop) îl dau pe François Hollande în faţa lui Nicolas Sarkozy la primul tur: calculând media acestor ultime 8 sondaje, Hollande ar primi 27,8% contra Sarkozy, cu 26,4%. Iar dacă avem în vedere rezultatele ultimelor 5 sondaje realizate telefonic (celelalte 3 fiind realizate online), Hollande ar putea ajunge la 28,2% (cu o maximă de 30% şi o minimă de 27%) în timp ce Sarkozy avea 26,1% (cu o maximă de 27% şi o minimă de 25%). Dar acesta va fi, de asemenea, începutul unei noi ere.

La ora 12, prezenţa la vot era de 28,29%, mai mică decât în 2007 când la aceeaşi oră votaseră aproape 31% dintre alegătorii înscrişi pe listele electorale, însă mult mai importantă decât în 2002 când la aceeaşi oră prezenţa era de doar de 21%. Or, prezenţa la vot este una din necunoscutele acestui tur de scrutin. Cum acest tur al alegerilor prezidenţiale pică în plină vacanţă, mulţi alegători nu vor fi prezenţi. Aşa se şi explică numărul mare de voturi prin procură înregistrate pentru 22 aprilie (peste 200000).

Pe de altă parte, rata prezenţei la urne influenţează rezultatul votului la primul tur, mai ales atunci când o prezenţă redusă favorizează candidaţii partidelor mai mici, precum Frontul naţional sau Frontul de stânga şi Partidul Comunist. În aprilie 2002, la primul tur al alegerilor prezidenţiale, prezenţa redusă la vot a dus la calificarea lui Jean Marie le Pen, candidatul Frontului Naţional care obţinea 16,86%, în al doilea tur alături de Jaques Chirac şi scoaterea din competiţia electorală a primului- ministru de atunci şi candidat al Partidului Socialist, Lion Jospin, care nu reuşea să realizeze decât 16,18%. Iar atunci multe sondajele îl dădeau pe Jospin ca probabil viitor preşedinte în cazul unei confruntări directe în al doilea tur cu Chirac. Diviziunile stângii franceze au favorizat succesul lui Jean Marie le Pen, iar ca reacţie s-a instalat un adevărat "sindrom 21 aprilie". O consecinţă a acestui sindrom este bipolarizarea scrutinului favorizată de votul util în favoarea candidaţilor celor două mari partide. Iar acest vot util ar putea explica votul în favoarea lui Hollande mai bine decât oferta sa electorală. Căci în aceste alegeri, cel puţin până la primul tur, dezbaterea ideologică nu a reuşit, cu excepţia intervenţiilor lui Jean-Luc Mélenchon, să impresioneze.

O altă necunoscută priveşte modul în care se vor împărţi voturile candidaţilor care vor depăşi 10% la al doilea tur de scrutin care va avea loc pe 6 mai. Şi, în acest sens, marea noutate a acestor alegeri o reprezintă cu siguranţă prezenţa lui Jean-Luc Mélenchon. Candidatul Frontului de stânga şi al Partidului Comunist, fost membru al aripii de stânga a socialiştilor până în 2008, este plasat de ultimele 8 sondaje pe locul al patrulea, cu 13,6%. Un scor foarte bun, care relativizează scorul Marinei le Pen, care ar putea obţine, după aceleaşi sondaje, în jur de 15,8%. În ceea ce-l priveşte pe François Bayrou, preşedintele partidului centrist Modem, care în 2007 surprindea prin scorul său, 18,57%, care îl plasa pe al treilea loc, astăzi nu ar mai fi decât al cincilea, cu o medie în ultimele 8 sondaje de 10,2%.

Or, dacă 80% dintre cei ce asumă în sondaje un vot în favoarea lui Mélenchon anunţă că vor vota cu Hollande, situaţia este mult mai complicată în ceea ce priveşte votanţii Marinei le Pen şi ai lui Bayrou. Probabil candidata Frontului Naţional nu va da nicio indicaţie pentru al doilea tur. Nu la fel de clară este însă poziţia lui Bayrou pe care unele zvonuri îl indică drept posibil prim-ministru în situaţia în care Sarkozy ar obţine un al doilea mandat. În ceea ce-l priveşte, Sarkozy va schimba strategia pentru al doilea tur de scrutin în încercarea de a atrage votanţii centrişti, fără însă a-i îndepărta pe cei de extremă dreapta.