Gheorghe Piperea: "Acţiunile Fondului Proprietatea sunt bilete de loterie pentru foştii proprietari"

Reporter: Domnule Gheorghe Piperea, mai are Fondul Proprietatea rolul să despăgubească foştii proprietari?

Gheorghe Piperea: Descopăr că unele aspecte de natură juridică şi morală privind Fondul Proprietatea nu au fost deloc rezolvate, ba, dimpotrivă, s-au agravat.

Fondul Proprietatea a fost creat cu unicul scop de a fi un vehicul pentru despăgubiri. La ora actuală, niciun specialist serios nu mai poate spune că scopul iniţial mai este valabil sau că mai există vreo şansă să fie îndeplinit.

Foştii proprietari pot să se considere principalii prejudiciaţi în momentul acesta pentru că lor li s-au emis titluri de despăgubire la 1 leu, dar, pe bursă, nu primesc decât 0,6 lei.

Sunt absolut convins că măcar acţionarii mari ai Fondului, Malaxa, Auschnit, Crissoveloni, vor cere o compensaţie de la statul român pentru diferenţa dintre valoarea nominală la care au fost despăgubiţi şi preţul de pe bursă.

Este foarte bine că Fondul a fost listat la bursă, însă problema vine din fluctuaţia preţului acţiunilor.

Ce se întâmplă cu foştii proprietari care, din luna mai, încolo, vor primi des-păgubiri în funcţie de evoluţia acţiunilor FP la bursă? Cine îi protejează pe aceştia de fluctuaţiile preţului? Nu-i protejează nimeni. Se va ajunge la ce spuneam eu, încă din 2005, şi anume că foştii proprietari au primit, de fapt, de la stat, nişte bilete de loterie. Azi pot să am 1.000 de lei, însă mâine, dacă se întâmplă să cadă bursa, pot să mai am 10 lei. Mai sunt eu despăgubit, în această situaţie? Pot să dau statul în judecată pentru asta?

Reporter: De unde să fie distribuite acţiuni suplimentare pentru cei care au fost despăgubiţi deja, în condiţiile în care există serioase semne de întrebare dacă statul mai are suficiente acţiuni la FP ca să îi despăgubească pe toţi cei care cer asta?

Gheorghe Piperea: Asta e întrebarea. Probabil că statul român va trebui să inventeze un alt Fond Proprietatea. Mai este un lucru care trebuie luat în considerare şi care a trecut aproape neobservat. În septembrie, anul trecut, acţionarii Fondului au votat, în AGA, noul Act Constitutiv al Fondului din care a fost scoasă prevederea că Fondul are drept scop despăgubirea foştilor proprietari.

Fondul Proprietatea a devenit un fond de investiţii, la fel ca orice alt fond din lumea asta.

În opinia mea, scopul iniţial al FP nu putea să fie schimbat, prin AGA. Juridic vorbind, probabil că această decizie era necesară pentru ca Fondul să se poată lista la bursă. Din punct de vedere moral, este însă o problemă.

Reporter: De ce a fost nevoie de Fondul Proprietatea, de la bun început?

Gheorghe Piperea: Am un răspuns, dar nu mai este unul de natură juridică, ci mai degrabă de natură politică. La momentul constituirii FP, s-a considerat că bugetul nu are capacitatea să suporte o povară de patru miliarde de euro, la cât erau estimate cererile de despăgubire existente atunci.

O anumită persoană, care între timp a devenit un acţionar important al Fondului, a spus nu avem bani la buget ca să plătim aceste sume şi că ne trebuie un astfel de fond.

În aceşti cinci ani de funcţionare ai Fondului s-au investit foarte mulţi bani pentru cumpărarea dosarelor de la ANRP şi, ulterior, a acţiunilor FP, pe piaţa "gri". Acum se aşteaptă ca acei bani să se întoarcă în economia neagră, în finanţări de campanii electorale. Consider că autorităţile ar trebui să se uite cu atenţie la acest lucru.

Reporter: Concret, la ce să se uite?

Gheorghe Piperea: Să se uite de unde au venit banii cu care s-au cumpărat dosare la ANRP de la foştii proprietari şi, pe urmă, acţiuni, prin Depozitarul Central. Unii dintre cei care au cumpărat vor vinde acum ca să marcheze profit şi autorităţile trebuie să se întrebe dacă nu cumva este vorba şi de nişte "detergent" care ar trebui să apară pe piaţă.

Ştiţi la ce mă refer. Când vorbim de bani cash, vorbim de putere. Cu bani cash se poate cumpăra practic orice.

Autorităţile ar trebui să se mai întrebe de unde ştiau cumpărătorii de dosare şi acţiuni FP numele acţionarilor Fondului sau ale celor care urmau să primească acţiuni ca să meargă direct la ei şi să le facă oferte de cumpărare. Cum de dosarele unora dintre foştii proprietari au fost procesate foarte repede la ANRP, iar alţii aşteaptă luni bune, dacă nu şi ani, să primească titluri de despăgubire?

Reporter: Sugeraţi că s-a făcut trafic cu informaţii confidenţiale? Cine deţinea aceste informaţii?

Gheorghe Piperea: Aceste informaţii nu aparţin decât funcţionarilor, trebuie să-i căutaţi prin primării, prefecturi. Trebuie să vă uitaţi că sunt avocăţei care s-au îmbogăţit din traficul cu dosarele de la ANRP, o să vedeţi că o să găsiţi nişte chestiuni destul de neplăcute.

Reporter: Ce părere aveţi despre faptul că Fondul Proprietatea nu va mai primi banii recuperaţi din creanţele externe ale României?

Gheorghe Piperea: Renunţarea la creanţe este, în mod evident, ilegală. În lege s-a stabilit că acele creanţe sunt proprietatea Fondului Proprietatea.

Reporter: Unele persoane din conducerea Fondului au replicat deja că acele creanţe nu se află în proprietatea FP, ci statul s-a obligat să se le vireze Fondului pe măsură ce banii erau recuperaţi...

Gheorghe Piperea: Nu. Creanţele au fost trecute în proprietatea Fondului Proprietatea, cu titlu de aport la capitalul social. Dacă vrei să le scoţi din capitalul social, poţi să dai o lege în acest sens sau să o faci cu acordul acţionarilor, printr-o AGA.

Ar fi trebuit ca acţionarii să primească altceva în locul acestor creanţe.

Probabil că, în cazul creanţelor, au implementat o soluţie care să aibă măcar o spoială de legalitate.

Reporter: Dar decizia de renunţare la procesul cu statul pentru cele 160 de milioane de euro pe care Fondul le reclama că ar trebui să le primească? A fost o decizie înţeleaptă să renunţe la acest proces?

Gheorghe Piperea: Probabil că cei de la Fond au făcut o analiză şi au considerat că sunt toate şansele din lume să piardă şi în apel, după ce au pierdut procesul la prima instanţă.

Probabil că s-a considerat că păstrarea acestui proces pe rol ar putea să întârzie procesul de listare, în condiţiile în care trebuia ca Fondul să aibă capitalul social definitivat.

Probabil că de aceea s-a renunţat. Cu siguranţă, nu putem şti cum de a pierdut Fondul procesul cu statul, dacă avocaţii şi-au făcut meseria sau dacă nu.

Reporter: "Franklin Templeton" are la îndemână un instrument care va influenţa direct procesul de despăgubire, respectiv posibilitatea ca FP să îşi răscumpere circa 10% din acţiunile proprii. Programul ar putea să influenţeze preţul acţiunilor FP, preţ în funcţie de care viitorii acţionari ai Fondului vor primi, din luna mai, încolo, mai multe sau mai puţine acţiuni. Ce părere aveţi despre acest mecanism?

Gheorghe Piperea: Eu am spus încă din septembrie 2010, când a fost aprobat în AGA programul de răscumpărare, că acesta implică un pachet enorm de acţiuni. Folosindu-l poţi să influenţezi nu numai preţul acţiunilor, ci şi volumele tranzacţionate şi să transmiţi mesaje false către investitori. Cu cât acţiunile sunt mai lichide, cu atât ele sunt mai interesante pentru investitori, dar ce se întâmplă cu ele, atunci când încetezi să mai susţii preţul şi să mai cumperi? Riscul este ca, prin răscumpărarea a 10% din acţiuni, să influenţezi preţul în aşa fel încât să se creeze o valoare de piaţă care nu este deloc reală, care nu este dată de performanţele Fondului.

Am constatat un risc foarte mare pentru evoluţia acţiunilor FP: posibilitatea ca fondurile care au acumulat pachete importante înainte de listare să pună presiune acum la vânzare ca să scadă preţul undeva pe la 0,3 lei-0,4 lei/acţiune, după care să intre din nou la cumpărare.

Reporter: În toamna anului trecut, CEDO a dat o hotărâre-pilot în cazul României, lăsându-ne 18 luni la dispoziţie ca să rezolvăm problema despăgubirilor. Ce riscăm dacă nu ne punem la punct legislaţia?

Gheorghe Piperea: Riscăm excluderea din Consiliul Europei.

O să apară o problemă foarte mare pentru că foştii proprietari trebuie să fie despăgubiţi, şi nu oricum, ci în mod just, aşa cum spune CEDO. Părerea mea este că va trebui să se creeze alt vehicul de despăgubire.

În prezent, statul român mai are circa 39% din FP, adică vreo 1,17 miliarde de euro. Singura soluţie pe care o are la îndemână ca să dea curs cererilor de despăgubire, estimate, anul trecut, de ANRP la 23 de miliarde euro, este să distribuie acţiuni la FP, pentru că de bani nu dispune şi nici nu o să dispună câţiva ani de acum încolo.

De unde mai scoate statul român acţiuni ca să îi despăgubească pe toţi cei care reclamă acest lucru, în condiţiile în care a despăgubit deja 5.000 de foşti proprietari, dar mai are de rezolvat cereri de la 20.000 de foşti proprietari, potrivit statisticilor ANRP? Cine mai ştie însă câte dosare de despăgubire mai sunt înregistrate la prefecturile şi primăriile din ţară?

Chiar dacă s-ar ajunge la o triplare a preţului acţiunilor FP la bursă, ceea ce este fantasmagoric într-un an de zile, tot nu ar avea statul român de unde să asigure aceste despăgubiri.

Reporter: Listarea Fondului Proprietatea nu rezolvă o parte din procesele de despăgubire în care statul român era chemat la CEDO?

Gheorghe Piperea: O parte foarte mică din acele procese de despăgubire. Să nu uităm că sunt zeci de mii de foşti proprietari care încă aşteaptă să fie despăgubiţi, unii de ani de zile. Probabil că va trebui să se modifice din nou legea proprietăţii, pentru a n-a oară de când a fost dată.

Reporter: Ce soluţie are statul la îndemână ca să rezolve probelma despăgubirilor?

Gheorghe Piperea: O soluţie ar putea fi ca statul să emită obligaţiuni pe zece ani de zile, cu dobândă rezonabilă, şi care să poată fi tranzacţionate la bursă.

Reporter: Iniţial, înainte să apară Fondul Proprietatea, unii oficiali au propus această soluţie, dar a fost respinsă...

Gheorghe Piperea: Contraargumentul oferit atunci de cei din Ministerul de Finanţe a fost că o emisiune de obligaţiuni ar greva bugetul de stat. Eu nu sunt de acord. Obligaţiunile, nefiind scadente decât în zece ani, nu ar avea cum să afecteze deficitul bugetar; în plus, statul s-ar finanţa pentru această plată acum, la dobânzile de acum şi ar plăti în viitor, la dobânzile de la momentul respectiv, când moneda va fi, oricum, devalorizată, ca urmare a inflaţiei; iar obligatarii ar putea face rost de bani repede, vânzându-le la bursă. De altfel, o emisiune de obligaţiuni ar fi bună şi pentru alte plăţi ale bugetului, mult mai bună decât creditele bancare sau de la FMI, unde se mai pun şi condiţii ce pun în discuţie suveranitatea naţională, iar banii gri sau sau negri ar fi scoşi la lumină, impozitaţi şi pompaţi în economie, pentru a stimula consumul şi, deci, TVA-ul.

Reporter: Dacă scopul iniţial al Fondului a fost modificat, atunci nu este o problemă că autorităţile i-au dat undă verde ca să se listeze?

Gheorghe Piperea: Cu o zi înainte de listarea Fondului Proprietatea, CNVM a dat un comunicat în care atrăgea atenţia că va supraveghea şi cu mai multă atenţie tranzacţiile de la bursă. Eu cred că, de fapt, se gândea mult mai în spate, respectiv la o altă super afacere - Fondul Naţional de Investiţii (FNI).

Citesc decizia penală în cazul FNI, în care printre altele, CNVM a fost obligată să plătească câteva zeci de milioane de euro, cu titlul de despăgubire, investitorilor în Fondul Naţional de Investiţii.

Mă întreb dacă nu cumva foştii proprietari, acum acţionari ai Fondului vor da în judecată CNVM sau statul român...

CNVM ar putea fi vulnerabilă, dacă s-ar demonstra că, deşi avea atribuţia de autorizare, avizare prealabilă a listării Fondului, nu şi-a exercitat atribuţia cum trebuie. Şi în cazul FNI Comisia a fost acuzată că nu şi-a exercitat cum ar fi trebuit atribuţiile...

Reporter: De ce avem Fondul Proprietatea în România şi nu avem un fond similar în Ungaria, Cehia, Polonia sau în alte state foste comuniste?

Gheorghe Piperea: Pentru că în celelalte state foste comuniste, legislaţia privind proprietatea a fost pusă la punct mult mai repede, existând voinţă politică în acest sens.

La noi, nu s-a vrut ca problema proprietăţii, fundamentală de altfel într-o societate capitalistă, să se rezolve în mod clar, rapid, logic.

Consecinţa a fost că foarte mulţi speculatori au făcut bani, cu grămada, iar, în acelaşi timp, statul român, şi, implicit, noi, contribuabilii, suntem amendaţi şi suntem obligaţi să plătim foştilor proprietari despăgubiri de zeci de milioane de euro, de către CEDO. În celelalte state comuniste, precum Cehia, Ungaria sau Polonia, problema proprietăţii a fost reglementată încă de la începutul anilor "90. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care aceste state au fost considerate mai avansate decât noi şi au fost integrate în structurile euro-atlantice mai repede decât România.