GHIDUL INVESTITORULUI Operaţiunile de open-market

Operaţiunile de open-market au devenit principalul instrument de control monetar în ţările dezvoltate, datorită flexibilităţii sporite oferite, din punct de vedere al volumului operaţiilor de politică monetară iniţiate de banca centrală. Acestea permit stabilirea unor relaţii impersonale între participanţii la piaţă, precum şi evitarea ineficienţei pieţei şi a economiei, ca urmare a controlului direct.

Particularităţile operaţiunilor de open-market, ca urmare a numărului sporit de participanţi, necesită o colectare şi o diseminare corectă a informaţiilor cu privire la tranzacţiile cu titluri, volum, finanţare pe tipuri de instituţii, sarcină care revine băncii centrale. De asemenea, publicarea acestora trebuie să fie rapidă şi practică, asigurând astfel transparenţa pieţei şi încrederea publicului.

Conducerea operaţiunilor de open-market se realizează în modalităţi diferite, în funcţie de condiţiile pieţei, de structura şi rolul sistemului bancar, gradul de dezvoltare şi reglementare al sistemului financiar, precum şi de disponibilităţile de titluri guvernamentale sau de instrumente ale politicii monetare.

În mai multe ţări cu economie în creştere şi pieţe secundare mature, utilizarea instrumentelor de open-market prezintă o mare flexibilitate.

Tranzacţiile pe piaţa secundară, acordurile de răscumpărare, operaţiunile repo şi reverse-repo apar ca instrumente cheie ale controlului monetar în ţări precum Mexic sau Rusia. Alte ţări au dezvoltat operaţiuni pe piaţa privată, cum este cazul Indoneziei, unde Banca Centrală absoarbe rezervele prin licitarea propriilor titluri emise şi oferă monedă prin răscumpărarea unei varietăţi de titluri emise de către bănci.

În procesul de tranziţie către operaţiunile de open-market, ca instrument major al politicii monetare, acordurile de răscumpărare a titlurilor guvernamentale au constituit cea mai frecventă operaţiune.