Operaţiunile de swap valutar reprezintă tranzacţii financiare în care două părţi schimbă sume exprimate în două monede diferite, la începutul unei perioade, şi le răscumpără la o dată viitoare predeterminată.
Obiectivele determinante ale băncii centrale, în utilizarea operaţiunilor de swap valutar, sunt acelea de a influenţa lichiditatea internă, de a gestiona rezervele valutare, precum şi de a stimula dezvoltarea pieţei financiare interne.
Băncile centrale utilizează operaţiunile de swap valutar din mai multe motive, printre care preferinţa băncii de a deţine o varietate de instrumente de intervenţii tehnice, utilizabile în mod discreţionar, operaţiunile de swap valutar constituind un instrument flexibil, procedurile fiind informale iar swap-urile uşor reversibile.
De asemenea, spre deosebire de operaţiunile de schimb valutar direct, operaţiunile de swap nu au efecte directe asupra cursului valutar la vedere.
Cu toate acestea, operaţiunile de swap valutar pot influenţa nivelul cursului de schimb după derularea lor, ca urmare a efectului puternic al anunţării operaţiunilor, acestea necesitând o perioadă minimă de două zile pentru ca tranzacţia să devină efectivă.
Utilizarea swap-ului, în vederea procurării de rezerve valutare, prezintă avantajul furnizării de capitaluri pe termen scurt. Totodată, în ţările care se confruntă cu crize severe, sunt necesare ajustări ale operaţiunilor de swap, pentru procurarea de rezerve temporare şi o acoperire corespunzătoare a operaţiunilor de către băncile centrale, în absenţa acesteia manifestându-se pierderi valutare semnificative.
În pofida faptului că operaţiunile de swap au putut fi utilizate în unele ţări dezvoltate pentru controlul lichidităţii bancare, protejarea rezervelor valutare şi stimularea sistemului financiar bancar, în ultimii ani acest instrument nu a mai fost preferat, din cauza riscului de pierdere al băncii centrale şi a gradului redus de atractivitate pe piaţa monetară.