Hackerii pun mari probleme NATO şi SUA

Atacurile informatice au devenit o mare problemă pentru cea mai cunoscută şi puternică structură militară a globului, NATO. Adresele de e-mail şi parolele unor oficiali britanici, americani şi din cadrul NATO au fost postate pe Internet în urma unui atac informatic, al grupului de hackeri Anonymous, îndreptat împotriva site-ului agenţiei Stratfor. Aceştia şi-au revendicat "lovitura" afirmând că au furat în ziua de Crăciun o serie de adrese şi date ale cardurilor bancare provenind de la membri ai Stratfor, a precizat cotidianul britanic The Guardian. Circa 221 de oficiali militari britanici şi 242 de membri ai NATO au fost victimele acestui demers, precum şi consilieri ai Joint Intelligence Organisation, un organism care se ocupă de informaţiile sensibile pentru premierul britanic David Cameron. Aproximativ 19.000 de adrese electronice aparţinând personalului militar american au fost divulgate. Agenţia Stratfor, cu sediul în Texas, este specializată în probleme de securitate şi politică externă. Hackerii au declarat că au putut obţine informaţiile parţial deoarece Stratfor nu le-a criptat, a adăugat cotidianul.

Aşa cum am prezentat într-un alt articol, oamenii de ştiinţă au anticipat că următorul război mondial va fi unul care se va desfăşura cu ajutorul calculatoarelor. Atacurile informatice pot deveni mai periculoase decât cele în care sunt utilizate clasicele bombe. Distrugerile pot fi şi mai mari, la fel şi numărul de victime. Nu mai vorbim de sumele enorme care sunt cheltuite pentru prevenirea sau stoparea atacurilor informatice. În această ordine de idei, la sfârşitul anului trecut oficialii americani au anunţat că investighează informaţiile conform cărora diplomaţi iranieni şi venezueleni din Mexic ar fi fost implicaţi în planificarea unor atacuri informatice împotriva SUA ce vizau în special centralele nucleare. Un fost profesor de informatică la Universitatea Naţională Autonomă din Mexic a declarat, în cadrul unui documentar prezentat de televiziunea Univision, că a fost recrutat de un profesor din această instituţie, în 2006, cu scopul de a organiza un grup de studenţi hackeri ce ar fi urmat să lanseze atacuri informatice asupra Statelor Unite, iniţial la îndemnul ambasadei Cubei. Numind informaţiile "tulburătoare", purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Willian Ostick, a declarat că autorităţile federale examinează acuzaţiile dar a adăugat că oficialii SUA "nu deţin în prezent informaţii care să le confirme". În acelaşi documentar se arăta de asemenea că extremiştii iranieni recrutează tineri musulmani latino-americani în acelaşi scop. Fostul ambasador al Iranului în Mexic, Mohammed Hassan Ghadiri, care apare în înregistrările prezentate de Univision, a confirmat pentru televiziune că s-a întâlnit cu studenţii şi a consultat Teheranul cu privire la susţinerea planurilor prezentate de aceştia, guvernul iranian refuzând să se implice. Fostul ambasador a adăugat că nu este implicat în acest complot, propunerea studenţiilor fiind, conform acestuia, o provocare din parte "agenţilor CIA".

Cu câteva ore înainte de a se întâlni cu preşedintele Iranului, liderul venezuelean Hugo Chavez a acuzat SUA, în cadrul celebrei sale emisiuni radio, că a inventat un presupus complot pe care l-ar fi organizat Iranul împreună cu Venezuela, Cuba şi Nicaragua în vederea comiterii unor atentate în Statele Unite. Chavez a ironizat cererea Washingtonului, care a cerut ţărilor din America Latină să nu îşi consolideze relaţiile cu Iranul.

Pericolul atacurilor informatice este scos în evidenţă şi de directorul Serviciului Român de Informaţii, George Maior. În raportul "SRI în era informaţională" unde este expusă viziunea strategică a SRI pentru perioada 2011- 2015, mesajul directorului acestei instituţii conţine ample trimiteri către acest nou pericol: "Extinderea tipologiei riscurilor, sub presiunea erei informaţionale, a condus la accentuarea incertitudinii asupra viitorului securităţii europene şi euroatlantice. Cine va fi viitorul inamic cu care ne vom confrunta? Hackerul care sparge coduri de securitate, teroristul cu acces la arme biologice, rachetele cu încărcătură nucleară lansate de un stat proliferant, spionul care poate influenţa decizia politică într-un stat? Dincolo de riscurile clasice, la fel de prezente şi periculoase şi astăzi, dezvoltarea tehnologică fără precedent şi formarea unor comunităţi virtuale într-un spaţiu cibernetic fără frontiere a creat practic o nouă dimensiune de putere, un nou câmp de luptă în care trebuie să acţionăm. Mai mult, migrarea continuă a resorturilor decizionale şi acţionale în reţelele informatice determină noi forme de coagulare a securităţii prin care noile riscuri le modelează şi le transformă pe cele clasice. Expansiunea lumii virtuale a condus la emergenţa unei noi dimensiuni a puterii statale, "puterea digitală", cu efecte pe termen lung asupra cunoaşterii strategice şi acţiunilor statului în plan naţional şi internaţional. De asemenea, individul a dobândit noi instrumente de acţiune, prin intermediul accesului la baze de date şi reţelele informatice, instrumente prin care poate influenţa în mod direct exercitarea puterii în plan intern sau internaţional. Recurenţa revoluţiilor "facebook" sau "twitter" din Europa până în Orientul Mijlociu demonstrează impactul acestor instrumente virtuale asupra regimurilor politice, impact de neimaginat acum mai puţin de un deceniu. Formele de evoluţie a "puterii digitale" vor reprezenta, în egală măsură, oportunităţi de dezvoltare, dar şi vulnerabilităţi şi provocări la adresa securităţii, iar gestionarea acestora va fi determinată de capacitatea de accesare, decelare şi utilizare a informaţiei".