ÎN ATENŢIA PARLAMENTULUI ŞI A MINISTERULUI DE FINANŢE: Deduceri necesare la impozitarea profitului din tranzacţii de acţiuni

Un mic investitor, domnul Ion Ilie din Piteşti, mi-a trimis prin fax o scrisoare în care îmi semnalează cîteva aspecte pe care le consider juste, cerîndu-mi să iau poziţie în calitate de vicepreşedinte al Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Investitorilor - ANPI. Aspectele sale merită a fi analizate şi cred că atît Ministerul de Finanţe, cel care propune noul Cod Fiscal, cît şi Parlamentul care este chemat să-l aprobe ar trebui să ţină seama de ele. Evident că investitorul este nemulţumit de faptul că s-a trecut prea brusc de la nivelul de 1% la o impozitare de 16%. Există precum se ştie anumite facilităţi la impozitare, pentru investitorii de portofoliu, care păstrează acţiunile cel puţin 365 de zile. S-a ţinut seama şi de faptul că în piaţa de capital se mai poate şi pierde şi actualul Cod Fiscal prevede deducerea pierderilor pe bază de declaraţie la sfîrşitul anului. Faţă de aceasta am opinat şi îmi menţin părerea că trebuie construit şi uniformizat un soft de evidenţă corectă a tranzacţiilor şi a profitului sau pierderilor, inclusiv în legătură cu diferenţierea cotei de impozitare de 1% sau 16%, care să elimine subiectivismul. Domnul Ion Ilie face o observaţie care este de cel mai mult bun simţ. Domnia sa arată că un investitor privat, pe lîngă costul acţiunilor, incluzînd preţul de cumpărare şi comisioanele legale plătite mai are o serie de alte cheltuieli obligatorii. Este vorba despre cheltuieli cu presa, periodică sau cotidiană, internet pentru obţinerea de informaţii despre societăţile listate, fie pe site-ul BVB ori Rasdaq, fie al emitenţilor, nenumărate telefoane pentru legătura cu brokerii, deplasări pentru semnarea documentelor, e-mail sau fax, birotică etc. Unii investitori apelează la serviciile unor consultanţi de plasament, mai ales cei care investesc sume importante, studii de piaţă şi alte asemenea, care evident sînt suportate din profitul obţinut. Un număr de investitori, chiar şi dintre cei mici, optează pentru contracte de administrare discreţională prin brokeri sau consultanţi de plasament, acordînd acestora o parte din profitul obţinut. La investitorii persoane juridice, toate aceste cheltuieli sînt deduse, ele fiind confirmate prin documente. La persoanele fizice aceste cheltuieli nu sînt recunoscute şi cel puţin pînă acum, nu există nici o (grafia nouă stabilită de către academie) deducere. Problema poate fi rezolvată prin deducerea unor procente din baza de impozitare, similar impozitării veniturilor din chirii. La acestea se deduce 25% din venituri pentru acoperirea cheltuielilor legate de clădirea închiriată. Ca atare, mi se pare că ar trebui şi în cazul cîştigului din piaţa de capital să se facă aceeaşi deducere, mai ales că este justificată. O soluţie de compromis ar fi ca în cazul în care deducerea depăşeşte un anumit cuantum, aceasta să fie limitată, de exemplu la o limită de 1.500 - 2.000 RON lunar, sau altfel spus, de 15.000 - 25.000 RON anual, după cît vrea boierul, în afara cazului cînd prin contracte (de administrare sau studii de evaluare cu persoane sau instituţii autorizate) depăşesc aceste sume.

O altă propunere, de data aceasta venită de la mine: dacă într-un an fiscal investitorul înregistrează per total pierderi, mi se pare normal ca acestea să fie compensate din profitul anului următor, similar societăţilor comerciale, care plătesc impozit pe profit numai după ce se acoperă pierderile bilanţiere din anii precedenţi. Dacă aceste sugestii vor fi analizate şi preluate, investitorii nu vor mai avea de ce să se plîngă. Deşi nu pot să nu regrete că alte ţări, precum Polonia, intenţionează să elimine impozitele de această categorie.