"Legea emitenţilor sau cea a FIA trebuie să lămurească rapid problema pragului la SIF-uri"

Reporter: Cum vi se pare programul de guvernare PSD-ALDE, din perspectiva mediului de afaceri şi cât de sustenabil este?

Florin Pogonaru: Trebuie să admit că este impresionantă fermitatea angajamentului liderilor PSD de a implementa acest program. În acelaşi timp, din mediul de afaceri nu am auzit pe nimeni care să spună că acest program nu este pro-business.

Discuţiile apar în privinţa sustenabilităţii şi, aş spune eu, în privinţa fixării unei ordini de priorităţi.

Trebuie ca guvernul să stimuleze economia generând prin aceasta mai multe resurse la buget. Numai dacă se creează astfel de resurse pot fi susţinute măsurile sociale. Dacă nu, nu! În acelaşi timp, dezvoltarea şi bunul mers al afacerilor sunt perturbate de o legis-laţie stufoasă şi adeseori contradictorie. S-a încercat crearea unei legislaţii perfecte, care să acopere orice situaţie din viaţa reală şi constatăm că am suprareglementat pentru anume cazuri, în timp ce altele au rămas nereglementate. Nu am construit un spirit de "logică a interpretării legii". În acest sens, adoptarea imediată a legii prevenţiei pentru mediul de afaceri (nu numai pentru politicieni) este esenţială.

Piaţa de capital este un exemplu tipic în acest sens. Autoritatea de Supraveghere Financiară evită să emită puncte de vedere, opinii. Îi înţeleg pe funcţionarii de acolo, au ajuns să nu se mai descurce între straturi acumulate istoric de dispuneri de măsuri la dispuneri de măsuri, interpretări la interpretări.

Ar fi un mare progres dacă legea prevenţiei ar intra în funcţiune, cel puţin pentru piaţa de capital.

Avem nevoie de ea şi în problemele legate de fiscalitate. Nu vrem să ne trezim cu interpretări pe care nu le-am bănuit niciodată.

Reporter: Piaţa de capital nu este inclusă deloc în programul de guvernare, nu se vorbeşte nimic despre continuarea listărilor... PSD intenţionează să înfiinţeze un fond de dezvoltare.

Florin Pogonaru: Fondul Suveran de Investiţii şi Dezvoltare ("FSID") este o iniţiativă foarte bună. Am avut discuţii privind conceptul şi a reieşit că prima decizie de luat este una politică: vrem să avem un fond axat pe componenta D-Dezvoltare (şi care va paria banii pe strategii pe termen lung) sau vrem să avem un fond axat pe componenta I-Investiţii, alături de care să co-investească sectorul privat (de tip private equity/venture capital etc. cu randamente investiţionale pe termen mediu). Ambele opţiuni sunt valide iar, în opinia mea, va trebui construit un fond care să aibă subfonduri pe cele două obiective.

În privinţa managementului, pentru subfondul I-de tip private equity, cred că este esenţial ca acesta, managerul-ca-instituţie, să aibă "skin in the game". Dacă managerul cu expertiză şi competenţe tehnice validate nu se obligă să co-investească din resurse proprii, spre exemplu, cel puţin 20%, riscăm să repetăm situaţii din trecut în selecţia managerilor.

Aş atrage atenţia, însă, asupra câtorva implicaţii imediate ale func-ţionării acestui fond pentru piaţa de capital:

- în măsura în care acest fond va atrage bani de pe piaţă prin emisiunea de obligaţiuni, ar putea intra în concurenţă cu alte entităţi pentru res-ursele investiţionale destinate pieţei de capital (vezi viitoarele IPO-uri);

- legenda lansată în perioadele de alegeri parlamentare de către unii manageri de SIF-uri (ca să-şi menţină funcţiile) cum că acestea se vor implica în salvarea unor sectoare strategice ale economiei (e.g. indus-tria de apărare) va dispărea. Astfel aceşti manageri invocă "interese superioare" pe care le apără, subordonând interesele celor care au investit în SIF-uri. Însă, opţiunea politică exprimată de acest guvern este: FSID-ul e cel care se va implica direct şi prioritar în susţinerea economiei prin investiţii clare, fără a apela la "ajutorul" managerilor de la SIF-uri. În acest context, alegerile de la SIF-uri se vor desfăşura în absenţa invocării "intereselor superioare".

Mi-aş dori ca FSID să determine mai multe listări, dar nu îmi este clar, încă, modul în care ar face-o (cu excepţia listării propriilor obligaţiuni).

Piaţa de capital nu apare în programul de guvernare, dar am avut o poziţie publică foarte clară a preşedintelui PSD, domnul Liviu Dragnea, cu privire la continuarea listărilor (Hidroelectrica etc). Eu cred în acest angajament, având în vedere şi faptul că suntem pe lista de monitorizare a FTSE pentru promovarea la statutul de piaţă emergentă.

A pierde această oportunitate de a fi calificaţi ca piaţă emergentă mi s-ar părea o dovadă de iresponsabilitate.

Coaliţia pentru Dezvoltarea Româ-niei şi-a stabilit de la înfiinţare două obiective, unul fiind cel de obţinere a statutului de piaţă emergentă, celălalt - obţinerea unei poziţii cât mai favorabile în clasamentul de competitivitate al Băncii Mondiale.

Şi la un anume nivel al ASF există un spirit care merge în direcţia susţinerii continuării listării societăţilor din portofoliul statului

În plus, am încheiat anul bine, cel puţin ca imagine, pentru piaţa de capital, cu listarea privată a MedLife.

Reporter: Pe partea de fiscalitate, am văzut deja primele măsuri din partea Guvernului.

Florin Pogonaru: Este clar că este ceva defect în proporţia dintre taxarea muncii şi cea a capitalului: nu poţi să impozitezi capitalul cu 16% şi, pentru muncă, să menţii un nivel al taxării de circa 47%".

Apar consecinţe: un impozit va fugi în altul (cel mai mare, asupra muncii va tranzita spre cel mai mic, asupra capitalului). Tentaţia va fi ca angajatul să îşi ia banii în plic, după ce au fost scoşi din firmă prin dividende. De ce vrem să dăm de lucru tuturor organelor statului din cauza unei legislaţii croite prost? Trebuie să adresăm aceste lucruri şi să încercăm să echilibrăm modul cum se face impozitarea capitalului în raport cu cea a muncii, pentru că de aici pornesc problemele şi dezechilibrele.

Părerea mea este că atât capitalul, cât şi forţa de muncă participă la generarea venitului nou creat în proporţii similare cu restul Europei.

Avem, însă, un sistem de taxare care distorsionează realitatea.

Alinierea acestui raport la nivelul european de 60%/40% în favoarea salariilor trebuie să fie o prioritate dacă vrem ca forţa de muncă, mai ales cea calificată, să rămână în ţară.

Reporter: Aveţi îngrijorări legate de numirile în companiile de stat? Am văzut şi pe finalul mandatului guvernului tehnocrat nişte schimbări, în special la companiile din energie.

Florin Pogonaru: Sigur că există suspiciuni şi că au existat preferinţe. Te uiţi, de pildă, la Electrica şi te întrebi de ce stă pe atâţia bani şi nu se întâmplă nimic.

Anul care a trecut ne-a arătat că cel mai uşor este să te faci că faci, iar apoi să explici de ce nu ai făcut sau nici nu ar fi trebuit să faci.

Problema este să îţi asumi, nu să te plimbi dintr-un CA în altul. Apopos de Electrica, ar trebui să ne dovedim şi noi vocaţia regională, să arătăm că putem fi normali, că nu suntem birocraţi trecători, care nu fac decât să îşi ia indemnizaţiile. Vestea bună, din ce citesc în presă, este că directorul executiv nou numit la Electrica pare să îşi asume astfel de obiective.

Reporter: Ce dorinţe mai aveţi de la noul Parlament şi Guvern?

Florin Pogonaru: Piaţa de capital are nevoie de continuarea procesului început prin legea celor opt bariere prin adresarea anomaliilor existente la nivelul fondurilor de investiţii şi în general ai operatorilor de pe piaţă.

E nevoie spre exemplu, ca investitorii în SIF-uri să se exprime rapid şi deschis privind modul de funcţionare a acestora.

Singura dezbatere reală pe subiect în momentul de faţă este între cititorii ziarului Bursa, care postează opinii privind pragul (şi unde se pare că există consens privind eliminarea acestuia).

În contextul în care s-a terminat cu legenda privind "interesele superioare" ale existenţei SIF-urilor (odată cu crearea FSID) şi al faptului că peste 80% din acţiunile SIF-urilor sunt deţinute astăzi de investitori care şi-au plasat în mod voluntar propriii bani, singurii care ar trebui să hotărască soarta SIF-urilor sunt acţionarii acestora (mici şi mari).

Data trecută, sub guvernul Ponta, a existat situaţia ciudată în care a apărut, pe site-ul Ministerului de Finanţe, proiectul de lege care cuprindea şi renunţarea la pragurile de deţinere la SIF-uri şi, foarte rapid, de pe o zi pe alta, s-au scos aceste prevederi fără explicaţii.

Ulterior, am înţeles că s-a încercat, astfel, să se evite ca aceia care cumpărasera peste 5% la SIF1 Banat Crişana să fie favorizaţi prin confirmarea legală a unei stări de fapt. Desigur că ar fi existat mijloace mai simple şi mai eficiente de rezolvare, dar au intervenit "interesele superioare" ale existenţei SIF-urilor.

Între timp, situaţia la SIF1 pare să se fi schimbat, inclusiv ca efect al răscumpărărilor, preţul acţiunilor crescând substanţial (de la circa 1,40 la aproape 1,90 lei/acţiune), spre satisfacţia investitorilor. Este un exemplu pozitiv.

Un alt exemplu pozitiv este strategia de schimbare a profilului investiţional spre private equity, de la SIF2.

În acelaşi timp, tot cu titlu de exemplu, aş propune cititorilor "BURSA" să revadă declaraţiile şi angajamentele făcute de conducerea SIF5 Oltenia, mai ales declaraţiile privind "valorificarea pachetului de acţiuni deţinut la BCR" de acum patru ani. Nu trebuie diluată răspunderea unei strategii păguboase reflectată inclusiv de evoluţia preţului acţiunilor la SIF5! Este interesant de calculat preţul minim pe care ar trebui să-l obţină azi SIF5 pentru acţiunile BCR. Acesta este dat de preţul (condiţiile) obţinut de celelalte patru SIF-uri acum patru ani - actualizat cu randamentul mediu al pieţei de capital. Există sau a existat vreodată în ultimii patru ani vreo ofertă care să se apropie de acest nivel? Care e ieşirea din această situaţie ale cărei consecinţe sunt suportate de acţionarii SIF5?

Va trebui să adoptăm şi să implementăm legislaţia europeană şi să lăsăm acţionarii să valideze managerii pe bază de performanţă şi profesionalism, nu pe bază de "interese superioare", delaţiuni şi comportamente neprofesioniste.

În ceea ce priveşte SIF3 Transilvania, motivările ASF privind confirmarea managerului au creat perplexitate.

Oricât nu ţi-ar plăcea directorul executiv sau ai dezaproba metodele de management ale acestuia, să-l respingi (după ce l-ai avizat în permanenţă timp de 25 de ani) pe motiv că nu cunoaşte SIF3 este de natură să decredibilizeze şi să slăbească autoritatea instituţiei de supraveghere.

Reporter: La fel a păţit şi Paul Prodan, de la BT Capital Partners.

Florin Pogonaru: Unele dintre aceste procese de evaluare par să fi fost emoţionale. Te fac să-ţi fie frică, pentru că nu ştii ce emoţii vor influenţa deciziile data viitoare. Probabil că ar trebui ca Legea prevenţiei să reglementeze şi astfel de lucruri.

Reporter: Pe lângă problema pragurilor, ce aşteptări aveţi privind piaţa de capital?

Florin Pogonaru: Trebuie să avem o legislaţie uniformă. Acum, nimeni nu înţelege care sunt interpretările, în diferite cazuri.

De asemenea, ar fi bine să continuăm procesul de eliminare a barierelor şi de deschidere a pieţei, astfel încât să revină interesul investitorilor străini; aş zice că intervenţia lor de acum 4-5 ani, chiar şi cu un nivel moderat de activism, s-a dovedit a fi benefică.

SIF-urile ar fi o poartă bună de intrare, pentru că au dimensiunea necesară, iar discount-ul (n.r. dintre preţ şi valoarea activelor) este atât de clar, încât povestea poate deveni simplă; ea se poate vinde, dar nu se poate vinde cu prag, în absenţa unei guvernanţe corporative reale şi cu desconsiderarea voinţei acţionarilor.

România are potenţialul de a redeveni interesantă pentru fondurile străine, condiţia fiind să utilizăm practicile şi mecanismele consacrate la nivel internaţional, nu să funcţionăm prin excepţii.

Până la urmă, şi calificativul de piaţă emergentă se dă prin votul celor mai mari fonduri, datorită imaginii şi deschiderii pe care o demonstrează piaţa.

Reporter: Se termină mandatul lui Ludwik Sobolewski, la BVB, anul acesta. Credeţi că o să mai rămână?

Florin Pogonaru: Ludwik a fost o necesitate, la momentul la care a venit. După alegerea lui, spre exemplu, la o conferinţă BERD, s-a lansat foarte puternic ideea că România este viitoarea Polonie. Si atunci, prezenţa şi activitatea lui Ludwik au ajutat la imaginea mediului de business.

Întrebarea este Sobolewski în raport cu cine?

Putem răspunde la aşa ceva doar dacă punem pe masă celelalte nume. Până una alta, avem Sobolewski şi nimeni nu spune alte nume care ar putea fi mai bune.

O astfel de dezbatere mi s-ar părea onestă.

Fără această contrapunere, singurul subiect, aşa cum aţi remarcat deja în "BURSA", este negocierea salariului lui Sobolewski.

Aş vrea să precizez că opiniile exprimate în prezentul interviu sunt personale şi nu implică instituţiile sau firmele cu care sunt asociat.