LEGISLAŢIE Sancţiunile ANPC de încetare a unor practici - greu de suspendat

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) investighea-ză, la plângere sau din oficiu, practicile comerciale ale agenţilor economici şi le poate sancţiona pe cele care sunt considerate incorecte, potrivit Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor.

În cazul constatării unor practici comerciale incorecte de către ANPC, contravenienţii sunt pasibili atât de amenzi, cât şi de sancţiuni complementare grave, precum încetarea unor practici ori chiar suspendarea întregii activităţi comerciale. Prevederile legale oferă posibilitatea agenţilor economici sancţionaţi să conteste atât amenzile, cât şi sancţiunile complementare, însă prin urmarea unor rute procedurale diferite. Simpla contestare a contravenţiei atrage suspendarea de drept a obligaţiei de plată a amenzii până la soluţionarea procesului. În schimb, sancţiunile complementare (în general, cu efecte mult mai periculoase pentru agent decât plata amenzii) nu se suspendă în mod automat pe durata contestaţiei, ci doar printr-o cerere separată în faţa instanţelor de judecată, ce presupune îndeplinirea unor condiţii restrictive, care face ca suspendarea sancţiunilor complementare să poată fi obţinută în practică doar foarte rar.

• Ce sunt practicile comerciale incorecte?

Legea nr. 363/2007 prevede că o practică a unui agent economic este incorectă dacă (i) este contrară cerinţelor diligenţei profesionale şi (ii) deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esenţial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, atunci când o practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori. Aceeaşi lege include în Anexa 1 o listă exemplificativă a practicilor care sunt întotdeauna considerate incorecte, astfel că ANPC poate sancţiona şi alte fapte care întrunesc condiţiile enumerate mai sus.

• Ce sancţiuni poate aplica ANPC?

ANPC poate aplica două tipuri de sancţiuni care pot fi contestate urmând rute procedurale distincte:

a) Amenzi de la 2.000 la 100.000 lei, în funcţie de tipul şi gravitatea practicii sancţionate.

Aplicarea amenzilor se face prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei prin care ANPC constată utilizarea unor practici comerciale incorecte. Prin acelaşi Proces-verbal, agentul constatator poate propune aplicarea unor sancţiuni com-plementare.

b) Sancţiuni complementare precum încetarea practicii incorecte sau chiar suspendarea activităţii.

Ca urmare a propunerii cuprinse în Procesul-verbal, ANPC poate aplica sancţiuni complementare constând în (i) obligarea comerciantului la încetarea practicii incorecte, (ii) interzicerea practicii în ipoteza în care aceasta urma să fie iniţiată (art. 12 din Legea nr. 363/2007) sau chiar (iii) suspendarea activităţii comerciantului până la încetarea practicii comerciale in-corecte (art. 15 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 363/2007).

Acestea se aplică în termen de 5 zile de la data propunerii cuprinse în procesul-verbal prin ordin emis de conducătorul ANPC sau decizie emisă de conducătorii unităţilor din subordinea ANPC.

• Rutele diferite de atacare a sancţiunilor pentru practici comerciale incorecte

Agenţii economici cărora li s-a aplicat atât o amendă (prin procesul-verbal), cât şi o sancţiune complementară (prin ordin sau decizie) vor fi nevoiţi să demareze în paralel proceduri de contestare distincte cu privire la fiecare dintre cele două acte de sancţionare:

a) Procesul-verbal ANPC de constatare a contravenţiei şi aplicare a amenzii poate fi atacat cu plângere contravenţională direct în faţa instanţei de judecată competente (judecătoria de la locul săvârşirii contravenţiei), în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia către contravenient (potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor).

b) Ordinul şi decizia ANPC de aplicare a unei sancţiuni complementare sunt supuse regimului juridic al contenciosului administrativ, ceea ce presupune că agenţii economici sancţionaţi sunt obligaţi să parcurgă procedura prealabilă prin care să solicite autorităţii publice revocarea actului atacat, iar numai apoi pot să se adreseze instanţelor competente de contencios administrativ (potrivit dis-poziţiilor Legii con-tenciosului ad-ministrativ nr. 554/2004).

Plângerea prealabilă trebuie formulată în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ, iar acţiunea în faţa instanţei de judecată poate fi demarată în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă, a refuzului nejustificat de soluţionare a plângerii sau de la data expirării termenului legal de soluţionare după caz.

• Suspendarea efectelor actelor de sancţionare emise de ANPC

Plângerea împotriva procesului-verbal suspendă de drept executarea acestuia, ceea ce înseamnă că, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în instanţă, agentul economic nu este obligat să achite amenda aplicată prin procesul-verbal.

În schimb, formularea plângerii prealabile şi a acţiunii în faţa instanţelor de contencios administrativ nu suspendă de drept executarea sanc-ţiunilor complementare, ceea ce în-seamnă că ar trebui urmată procedura de suspendare a actului adminis-trativ reglementată de Legea nr. 554/2004.

Legea nr. 554/2004 impune, pentru suspendarea efectelor actelor adminis-trative, îndeplinirea a două condiţii cumulative: (i) existenţa unui caz bine justificat (adică o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ) şi (ii) exis-tenţa unei pagube iminente (un prejudiciu cauzat comerciantului prin actul administrativ).

Din practica instanţelor reiese că, pentru suspendarea unor sancţiuni complementare aplicate de ANPC, judecătorii iau în considerare doar aparenţa de nelegalitate a actului de aplicare a sancţiunii complementare, fără să acorde relevanţă unei eventuale aparenţe de nelegalitate a procesului-verbal de constatare a contravenţiei. Mai precis, instanţele au respins solicitări de suspendare a sancţiunilor complementare întemeiate pe inexistenţa faptei contravenţionale, întrucât aceasta a fost constatată prin procesul-verbal, iar nu prin decizia sau ordinul de aplicare a sancţiunii completare a cărei suspendare se solicită. Prin urmare, suspendarea sancţiunilor complementare s-a dispus doar în cazul încălcării unor cerinţe de formă (cum ar fi competenţa pentru emiterea unor astfel de acte ori respectarea termenelor procedurale).

Astfel, în mod paradoxal, societăţile sancţionate pot suspenda cu uşurinţă achitarea amenzii aplicate de ANPC (care ar presupune de cele mai multe ori o povară financiară nesemnificativă), însă întâmpină dificultăţi în a sus-penda măsurile complementare de încetare a unei practici ori de suspendare a activităţii economice (măsuri care pot cauza pagube mult mai mari decât achitarea amenzii).