Libertatea contra libertăţilor

Lumea modernă s-a consolidat în jurul libertăţii. Şi astfel libertatea individuală a devenit forţa motrice a dezvoltării societăţii contemporane. S-a ajuns până într-acolo încât libertatea şi democraţia păreau indisolubil legate, iar formula democraţie liberală folosită pentru a defini organizarea politico-economică de tip occidental explică foarte bine această viziune. Astăzi acest sistem de valori este pus sub semnul întrebării. Pe de o parte, odată cu revoluţia informatică nevoia de comunicare a trecut pe un plan secundar protecţia vieţii private, iar înfloritoarele reţele sociale transformă viaţa privată într-una publică. Pe de altă parte, libertatea individuală a fost pusă în contradicţie cu nevoia de securitate şi libertatea de informare privind viaţa cetăţenilor. Astfel că strategia de control social şi politic intuită de George Orwell şi prezentată ca Big Brother nu apare doar în regimurile totalitare, ci şi în cele "democratice". Paradoxal, dar chiar ţara care şi-a făcut un titlu de merit din apărarea libertăţii individuale este astăzi privită ca violând viaţa privată a zeci sau poate sute de milioane de oameni de pe întreaga planetă.

Efectul dezvăluirilor lui Edward Snowden privind practicile liberticide ale NSA (Agenţia de Securitate Naţională a SUA) a fost amplificat de informaţia, publicată la începutul săptămânii trecute de cotidianul francez Le Monde, privind ascultarea telefoanelor mobile ale Angelei Merkel încă din 2002, adică cu mai bine de trei ani înainte ca aceasta să fi devenit Cancelar al Germaniei. Mai mult, cotidianul britanic The Guardian a publicat în ediţia de vineri 25 octombrie un articol care prezintă documente ce demonstrează că agenţia americană a ascultat telefoanele a cel puţin 35 de şefi de stat şi de guvern (NSA monitored calls of 35 world leaders after US official handed over contacts). În faţa acestei avalanşe de informaţii, oficialii americani nu au putut aduce contra-argumente credibile.

Ca o reacţie la această situaţie greu de justificat prin atât de simplista formulă a luptei împotriva terorismului, sâmbătă 26 octombrie 2013, când se împlineau 12 ani de la votarea celebrului Patriot Act, câteva mii de manifestanţi au protestat în faţa Capitoliului de la Washington cerând încetarea atacurilor împotriva vieţii private pe care ultimele scandaluri privind ascultările NSA le-au relevat.

Scandalul Snowden dezvăluie doar vârful icebergului spionajului de masă. Şi dacă SUA au, probabil, cea mai mare capacitate de ascultare şi interceptare a comunicaţilor din lume (nu trebuie uitat că NSA a fost constituită în 1952), nici alte state nu stau mai prejos. Doar că acolo (China, Rusia, dictaturile arabe, etc.) valorile liberale nu sunt interiorizate şi nu pot fi practicate aşa cum s-a întâmplat cu Snowden. Căci Snowden şi cei ca el sunt produsele pure al culturii libertăţii. Fără o astfel de cultură aceste reacţii nu ar fi fost posibile. Libertatea de a intercepta comunicaţiile celorlalţi pune în discuţie întreaga filosofie a libertăţii politice. Cine şi în virtutea căror principii şi drepturi ale omului poate încălca spaţiul privat al individului? Astăzi, când spaţiul privat al individului este mai expus cum nu s-a mai întâmplat niciodată altcândva în istoria atacurilor, când drepturile individuale sunt încălcate nu doar de agenţii publice, ci de simpli indivizi, o întreagă construcţie societală este pusă sub asediu.

Iar în România, unde ascultările telefonice şi interceptarea convorbirilor - mai mult sau mai puţin legale - fac parte din cotidian stând la baza anchetelor procuraturii, în timp ce prezumţia de nevinovăţie şi protejarea spaţiului privat se trans­formă din libertăţi în infracţiuni, cultura libertăţii era şi aşa precară. Aici lupta împotriva corupţiei şi a terorismului a fost stindardul în numele căruia libertatea a fost permanent limitată. În aceste condiţii, există riscul, amplificat de criza economică fără sfârşit, ca limitarea libertăţilor individuale în numele securităţii de toate felurile să devină mai mult decât populară.