"Manuc Bei - diplomat şi negustor" la Palatul Şuţu

În sălile de expoziţie ale Muzeului Municipiului Bucureşti - Palatul Şuţu se va deschide, la sfîrşitul acestei luni, o inedită expoziţie de ambient şi atmosferă intitulată "Manuc Bei - diplomat şi negustor". Organizată cu concursul directorului instituţiei, Ionel Ioniţă, al şefului Secţiei de Evidenţă Generală a Muzeului, muzeograful Elena Marcu şi al muzeografului Maria Grigoruţă, expoziţia doreşte să refacă atmosfera unei epoci zbuciumate a Bucureştilor prin prisma evocării figurii unui personaj de legendă care a marcat istoria Capitalei puţin cunoscut azi contemporanilor, excepţie făcînd doar hanul care-i poartă numele.

Aventuroasa personalitate a negustorului, diplomatului, omului de lume Manuc Bei, proiectată pe imaginea Bucureştiului de sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, a celorlalte cetăţi dunărene şi a zonei basarabene unde el a avut proprietăţi ori şi-a desfăşurat negoţul, va fi evocată prin expunerea unor documente (scrisori de împrumut de bani, tranzacţii comerciale sau cumpărări de loturi), tablouri, obiecte tridimensionale şi de arăt decorativă, costume, arme, toate autentice, aflate în patrimoniul Muzeului Municipiului Bucureşti.

Proiectat a fi unul dintre evenimentele anului 2005, expoziţia va fi deschisă pe o perioadă de mai mult de şase luni. Fiul a unui negustor de mirodenii şi cafea, Martiros Mîrzaian, de loc din patria legendarului Noe, stabilit în tîrgul Rusciucului, de la care a moştenit nu doar inteligenţa, ci şi o avere uriaşă, Manuc Bei deprinsese de tînăr, la Iaşi, limba şi obiceiurile oamenilor din ţările Române.

Însemnările vremii sunt contradictorii în a-l zugrăvi pe Manuc ca un bogat călător prin Occident stabilit pentru o vreme la Paris, într-un palat de pe strada Verneuil, ce ar fi uimit nobilimea franceză cu luxul şi risipa sa, extrădat apoi la cererea turcilor. Cronicile afirmă chiar că Manuc ar fi fost otrăvit de o slugă credincioasă în Rusia. Acestea sunt doar născociri ale imaginaţiei Manuc murind de fapt în 1817, în Basarabia, la moşia sa din Hînceşti, în urma unui accident de călărie, după ce proiectase şi primise încuviinţarea să construiască, după planurile sale, un mare oraş.