Matrioşka

Aşa cum celebra păpuşă rusească ascunde alte păpuşi, din ce în ce mai mici, tot astfel noua lege electorală ascunde alte obiective decât cele asumate public de noii săi susţinători din USL. De altfel, parcursul rapid - în doar două săptămâni, la 8 mai fiind adoptată în Senat şi pe 22 mai în Camera Deputaţilor - al legii prin cele două camere ale Parlamentului pune în evidenţă atât determinarea iniţiatorilor, cât şi teama lor că altfel reforma radicală a sistemului electoral ar putea eşua. Este foarte probabil cea mai rapidă procedură legislativă din istoria post-decembristă a României, căci iniţiativa legislativă Ponta-Antonescu a fost depusă pe 18 aprilie, iar pe 22 mai era deja votată în ambele camere! Între timp, este adevărat, guvernul Ungureanu căzuse (pe 27 aprilie), iar unul dintre iniţiatori devenise şi prim ministru (pe 4 mai). Dintr-o formulă tactică care să contracareze ideea consensului privind introducerea sistemului mixt de tip german, care fusese adoptat în Comisia electorală la sfârşitul lunii martie, iniţiativa aşa zisu-lui uninominal pur şi dur s-a transformat într-o oportunitate de schimbare radicală a ordinii politice. Cu toate riscurile pe care o asemenea întreprindere le presupune!

Dincolo de justificările, care mai de care mai stranii, ale adoptării acestui sistem străin tradiţiei democratice româneşti - căci după 1919, sistemele majoritare au fost folosite (cu excepţia perioadei de tranziţie din Transilvania şi Bucovina de după Marea Unire), doar de regimurile de dictatură, (cum a fost cazul lui Carol al II-lea şi a sistemului folosit de comunişti între 1948 şi 1989) - obiectivul de ultim moment al acestui iureş legislativ este uşor de descifrat: dacă trece şi de o eventuală contestaţie la Curtea Constituţională, acest sistem electoral îl scoate pe Traian Băsescu, în mai puţin de un an, în afara politicii. Dacă acesta va fi sistemul electoral care va fi folosit la alegerile din toamnă, izolarea politică de acum a lui Traian Băsescu va fi doar preludiul ieşirii sale abrupte din viaţa politică românească.

Apare însă un paradox: o victorie împotriva lui Traian Băsescu cu armele lui Traian Băsescu este, în final, o victorie a stilului politic iniţiat de Traian Băsescu. Viziunea lui Traian Băsescu, caracterizată prin lipsa sa de respect faţă de regulile democraţiei, în special faţă de regula consensului şi a minorităţii de blocaj, este folosită acum de cei ce se aflau, doar cu o lună în urmă, în situaţia de a suporta consecinţele acestei atitudini autoritare.

Pe de altă parte, Traian Băsescu, lipsit de credibilitate cum este, nu are prea mare libertate de reacţie. În final, dacă legea trece de Curtea Constituţională, ceea ce la o analiză strict juridică este posibil (dar Curtea Constituţională nu este o simplă instanţă juridică), Traian Băsescu nu poate, folosind dreptul de veto, să trimită legea înapoi la Parlament. Dar, o procedură la fel de rapidă ca cea care a fost folosită în aprilie-mai îi poate da planul peste cap. Căci dacă Traian Băsescu retrimite legea în Parlament în timpul vacanţei parlamentare se poate convoca o sesiune extraordinară. Este însă adevărat că preşedinţii celor două camere pot tergiversa convocarea sesiunilor extraordinare, dar atunci se va amâna anunţarea datei alegerilor până când legea va fi definitivă.

Pentru Traian Băsescu va fi dificil să se ridice împotriva sistemului pe care chiar el l-a susţinut, dar dacă la Curtea Constituţională nu se va opri legea, atunci nu prea va avea de ales. Iar confruntarea cu guvernul pe un teren pe care se simţea confortabil mai an, dar care a devenit o capcană, îl va expune şi mai mult. Izolat fiind, Traian Băsescu riscă să-şi vadă imaginea şi mai mult compromisă. Şi totuşi, pentru a-l scoate pe Traian Băsescu din viaţa politică merită sacrificată democraţia?