MOŢIUNEA LATRĂ, GUVERNUL TRECE Variaţiuni pe o temă clasică pentru democraţie preparată şi tromboane

Staţia următoare: moţiunea de cenzură. Unul dintre cele mai semnificative momente ale dinamicii parlamentare şi, mai general, politice. Cade sau nu cade guvernarea constituită după alegeri? Se poate forma un alt guvern care să primească investitura unei majorităţi parlamentare? Vor avea loc sau nu alegeri anticipate? Albă sau neagră? Răspunsul la toate aceste întrebări depinde de votul pe care deputaţii l-au depus în urnele destinului. Votul? Care vot? Poate nu aţi aflat, încă, dar "Partidul" a hotărît că parlamentarii nu votează. Cum, care parlamentari? Cei ai "Partidului", adică ai PSD-ului! De aici, încolo, începe cîmpul larg al întrebărilor. Grele! O fi sau nu o fi constituţional ca o entitate politică, în cazul de faţă forul de conducere al unui partid, o mînă de oameni, să poată impune, fără nici un fel de control democratic, castrarea mandatului parlamentar prin interzicerea acţiunii de a vota, sub ameninţarea directă, publică şi explicită a unor drastice sancţiuni politice? Răspunsul la îndemînă este simplu. Curat constituţional, Coane Fănică! De ce? Pentru că aşa prevede Regulamentul de funcţionare al Parlamentului României, creat şi aprobat de parlamentari, pentru parlamentari, pe principiul de autentică extracţie democratică "Eu centrez, eu dau cu capul", regulament pe care nimeni, din afară, nu poate să îl amendeze, decît Curtea Constituţională, iar asta, numai dacă este sesizată, legitim şi în bună formă. Cu tema asta, nu a sesizat-o nimeni, încă, deşi faultul grosolan la democraţie este vizibil şi de pe ultimul rînd al gradenelor de la peluză! Amatorii de "subtilităţi" o să spună că, în principiu, decizia conducerii PSD nu anulează capacitatea de vot a parlamentarilor acestui partid. Ei pot cere bile şi le pot pune în urne fără ca cineva să îi poată împiedica să îşi exercite dreptul de vot. Deci, ce mai chichirez gîlceava? O fi, dar democraţia nu e doar cea din "principii", ci şi cea de pe teren. Mai ales, cea de pe teren. Ori, pe teren, este clar că decizia şi ameninţările conducerii PSD introduc o distorsiune masivă în exercitarea libertăţii de vot a unui număr critic de parlamentari. Iar, ei sunt, înainte de toate şi mai presus de orice, Parlamentarii României, nu ai PSD-ului! Chiar dacă sunt aleşi pe lis­tele PSD-ului şi cu sprijinul maşinăriei de vot a partidului, conform doctrinei constituţionale, ei nu reprezintă în Parlament nici PSD-ul, nici conducerea sa, nici pe cetăţenii unei circumscripţii anume, ci "Voinţa Naţiunii", iar votul lor exprimă "Interesul Naţional". Mă rog, aşa zice doctrina!

Răspunsul mai puţin simplu şi mai elaborat este acelaşi: curat constituţional! De ce? Deoarece, prin textul Constituţiei, am acceptat că dreptul de vot al cetăţeanului României nu creează şi obligaţia de a exprima votul. Dacă acest principiu este valabil pentru orice cetăţean, atunci el trebuie să fie valabil şi pentru "cetăţeanul parlamentar". Nu-i aşa? Păi.....nu-i chiar aşa! Deşi îi spunem tot vot, ceea ce face parlamentarul, în fiecare zi sau de cîte ori este chemat să îşi exprime alegerile în Parlament, nu este deloc echivalentul sau acelaşi lucru cu ceea ce face cetăţeanul cînd merge, o dată la patru ani, să pună în urnă votul pentru mandatele parlamentare, ori pentru cele ale autorităţilor locale alese. În cazul cetăţeanului este vorba despre un act fundamental de instituire şi legitimare a unui mandat de reprezentare. În cazul deputatului/senatorului ales, punerea bilelor în urne sau ridicarea mîinii la anunţul Pentru/Împotrivă/Abţinere este pur şi simplu o metodă de decizie într-un organism colectiv. Ea poate fi înlocuită prin alte metode de decizie, cum şi este, de fapt, în cazul aşa zisei adoptări prin "inacţiune" sau al adoptării prin consens. Votul cetăţeanului nu poate fi înlocuit de nimic! Odată înlocuit, ieşim din cadrul democraţiei. Ne prăbuşim în zona "democraţiei preparate".

În sfîrşit, răspunsul cu adevărat complicat nu poate să ignore ingerinţa masivă, neautorizată de nici un raport instituţional, a unei instituţii de partid în mecanismul funcţionării autorităţii fundamentale de guvernare democratică, Parlamentul. Deocamdată, acest răspuns nu a fost formulat de nimeni.

Ar putea-o face textul modificat al Constituţiei, prin instituirea obligativităţii votului pentru toţi cetăţenii, din care rezultă că nici o altă autoritate nu poate să cenzureze aceast drept/obligaţie. Ar putea să o facă, mult mai simplu, Regulamentul Parlamentului prin excluderea explicită a posibilităţii ca parlamentarii să nu participe la vot, cînd un vot este cerut explict de procedurile de decizie ale unei camere, ori ale camerelor reunite.

Pînă atunci, adică pînă să ne paraşuteze cineva într-o lume a normalităţii, rămîne să ascultăm în continuare cacofonia produsă de stridenţele şi dezacordurile unei pseudo democraţii atent şi intens "preparată" de interesele de gaşcă şi de partid ale celor care se folosesc de instituţiile "Democraţiei" doar pentru a-şi satisface interesele proprii şi ale haitei de apartenenţă. Cît despre tema executată, ea este cea a "dictaturii proletariatului", formă de guvernare resuscitată pe meleagurile noastre atît de "originale" sub chipul unei "dictaturi a Partidului", sprijinită pe dictatura unei majorităţi electorale, cît se poate de firav reprezentativă. Pe fundal, nu atît pentru coloratură, cît pentru aiurirea sistematică a unui electorat şi aşa perplex ori anesteziat, sunet prelung şi percutant de tromboane!