Moţiunea şi cenzura

După ce ne-a cîntat lung şi apăsat aria "grevei parlamentare", după ce a brevetat patentul "Nicicui nu ne opunem niciodată, dar mîine o s-o facem şi mai lată", brava noastră opoziţie îşi mai încearcă o dată norocul cu o moţiune de cenzură. În ce constă moţiunea şi cît de tare e cenzura apare destul de trans-parent, iar peisajul aduce a pustiu. Dar, să nu ne grăbim cu concluziile!

Tema pe care au ales-o "sistematicii opozanţi" pentru a se manifesta parlamentar, cu avînt şi elan de primăvară, este hotărîrea guvernului care instituţionalizează segregarea universităţii de medicină din Tîrgu Mureş pe criterii etno-politice, deghizate lingvistic.

Prima observaţie care se impune este aspectul cu totul conjunctural al temei şi marginalitatea ei în raport atît cu agenda cetăţeanului, cît şi cu cea a "clasei politice". Va să zică, mascarada care a dat de gol "politica guvernului" în privinţa utilizării fondurilor "disponibile", cearta dintre premier şi propria-i coaliţie, soldată cu faptul că banii se duc exact acolo unde "trebuie" să se ducă, fie că-i place sau nu domnului Premier, adică în plăşile portocalii, ca să aibă baronii locali, "premari" şi consilieri vopsiţi la repezeală în verde, cu ce să prostească lumea şi să zică că fără ei nu există rai pe pămînt, nu contează, nu este relevantă politic, nu trebuia cenzurată; nici forţarea trenului împrumuturilor care rostogolesc datorii mereu cres-cute, doar pentru a putea face faţă cheltuielilor curente şi pentru a plăti dobînzi, ici şi colo ceva rate scadente, nu contează, nu este relevantă politic, nu avea de ce să fie cenzurată; nici continua degradare a suportului economic pe care stă, tot mai instabil, societatea românească, nu este un fapt politic relevant, iar guvernul nu avea de ce să fie cenzurat pe teme economico-sociale; nici asaltul demolator asupra culturii, întreţinut cu bani grei de la bugetul de stat nu este interesant din punct de vedere politic; nici corupţia generalizată şi agresivă care se lăfăie în instituţiile publice, jefuind bruma de venituri şi aşa sub-minimale ale cetăţeanului, nici aberaţiile din gestiunea guvernamentală a agriculturii care continuă să ne coste zeci de miliarde producînd cu sîrg importuri, în loc de bunuri alimentare, nici starea precară a tuturor sistemelor de care depinde dezvoltarea socială, în primul rînd sănătate şi învăţămînt, nici distrugerea avansată a condiţiilor civilizate de viaţă în comunităţile urbane, nici întîrzierea "istorică" a dezvoltării rurale, nici jaful fără de sfîrşit din domeniul drumurilor şi transporturilor, nici întărirea "statului de drepţi" prin tot felul de mijloace şi şmecherii legislative, nici aproape totala lipsă de relevanţă a vocii noastre în instituţiile europene, nici adîncirea cu fiecare zi a deficitului de absorbţie a fondurilor europene, nici devastatoarele consecinţe ale extinderii sărăciei absolute, care răscoleşte societatea românească precum odinioară furtunile praful Bărăganului, nimic din toate acestea nu era demn să atragă atenţia "Opoziţiei". Noroc că a venit decizia guvernului cu privire la înfiinţarea unei "linii" de învăţămînt în limba maghiară la univeristatea din Tîrgu Mureş! Să admintem de dragul argumentului că Opoziţia s-a gîndit să folosească o temă nouă, mai puţin bătută, în speranţa că va avea mai multă susţinere.

Cu susţinerea parlamentară nu e prea complicat, acolo aritmetica leagă şi dezleagă. Iar variaţiile locale din ultima vreme, chiar dacă au mai dat ceva apă la moară Opoziţiei, nu confirmă şansele de reuşită ale acţiunii de cenzură la adresa guvernului. Celălalt aspect se referă la susţinerea populaţiei. Una este să introduci în Parlament o moţiune de cenzură care poate să fie înfrîntă de aritmetica balanţei de putere, dar vine pe un val de aprobare a electoratului, şi alta este să ţi se ofilească cenzura chiar înainte de a se pune la vot, pentru că lumea pur şi simplu nu reacţionează la temă. Adică exact cazul acţiunii parlamentare pe care o moşeşte Opoziţia în aceste zile!

Dacă este irelevantă politic şi nici şanse de reuşită nu are, întrebarea este: de ce se mai opinteşte opoziţia cu moţiunea?

Singurul răspuns plauzibil, rămas disponibil, este acela că Opoziţia vrea să sară în ajutorul guvernului! Nimic mai eficient pentru a stinge, sau amorţi, disensiunile tot mai acute dintre reprezentanţii băncii guvernamentale, decît ameninţarea unui "inamic comun". Moţiunea de cenzură joacă perfect acest rol de catalizator, de blocant al dezvoltării tensiunilor dintre cei care se bat acum pe împărţirea ciolanului visat. De alt-fel, cînd guvernul Ungureanu părea să se clatine sub ameninţarea opoziţiei Premierului faţă de dijmuirea groasă a fondurilor guvernamentale pe criterii verzi-portocalii, din rîndurile Opoziţiei s-au auzit glasuri care au spus clar că din partea lor căderea guvernului nu este oportună, nu este de dorit. Abordarea din spatele declaraţiilor este cea clasică: "lăsaţi-i să fiarbă în suc propriu", adică să dea în primire după ce vor fi încasat blamul electoral, la locale!

Dacă această filosofie va oferi pe tavă opoziţiei victoria pe care o aşteaptă cu atîta încredere, nimeni nu poate şti de pe acum. Ceea ce ştim, în schimb, este că, în numele unor interese electorale, ea preferă să abdice de la obligaţiile pe care le are faţă de noi, alegătorii, cei care am mandatat-o în calitate de Opoziţie în jocul actual de putere, nu în cel ce va să vie!

De unde se poate trage cu îndreptăţire concluzia că, din interese şi calcule strict politicianiste, Opoziţia actuală este interesată de moţiune, dar nu şi de cenzurarea guvernului, ori a puterii actuale!