NEDUMERIRI DE ACŢIONAR Cât de sigur este votul prin corespondenţă?

Un amic, investitor la SIF5 "Oltenia", cu peste două milioane acţiuni, şi care, evident, se consideră fraudat de decizia consiliului de administraţie de a nu da dividende, mi-a adus la cunoştinţă un fapt care pune sub semnul întrebării corectitudinea votului prin corespondenţă.

La votul din toamnă, pentru alegerile pentru administratori, buletinele de vot primite acasă de către acţionari aveau un ştraif detaşabil care trebuia să rămână acţionarului. Semnătura acţionarului însă rămânea pe acel ştraif (cupon) iar buletinul care se trimitea la SIF nu mai avea nicio semnătură care să poată ulterior certifica autenticitatea votului. Ca urmare, în cazul în care votul nu era favorabil celor interesaţi, putea fi ori omis, ori înlocuit cu un vot care să convină.

Acum, pe lângă faptul că buletinele de vot nu mai sunt însoţite de plic antetimbrat, este cu atât mai greu de crezut că un vot majoritar negativ la punctul doi din ordinea de zi, cel care se referă la repartizarea profitului în rezerve pentru creşterea mijloa­celor circulante, ar putea fi eludat prin neluarea în calcul a rezultatului votului, sau mai grav, ar putea fi înlocuit cu un alt buletin de vot completat în mod convenabil. Întrebarea este ce se poate face. Răspunsul este simplu.

Dacă cineva reclamă şi altcineva vrea să controleze în mod serios votul acţionarilor, numărat cu calculatorul, ar trebui să aibă la bază buletinele de vot atât ale celor prezenţi cât şi ale celor care au votat prin corespondenţă sau prin vot electronic. Important este cum au votat marii deţinători de acţiuni. Căci un investitor cu 1% la unul din SIF-uri are între 5 şi 8 milioane de acţiuni, echivalentul a 5.000 - 8.000 cuponari sau a nu ştiu câte sute de mii de acţionari reziduali, care de fapt nici nu ştiu că au acţiuni şi nici nu cred că au votat vreodată. Controlul ar trebui să fie foarte simplu. Primii 50 - 100 acţionari în ordinea mărimii pachetului de acţiuni ar trebui întrebaţi telefonic sau chiar în scris (ce înseamnă costul a 100 scrisori cu plic timbrat pentru răspuns), pentru a răs­punde la felul în care au votat la adunarea generală. Dacă au avut reprezentant ar trebui să trimită o copie a mandatului, dacă este persoană juridică, sau să spună cum au votat indiferent de felul cum au exercitat votul. Dacă un singur răspuns este altfel decât cel înregistrat la vot, înseamnă că s-a făcut un fals şi implicit s-a uzat de fals. Aceasta înseamnă că votul în totalitate ar trebui anulat, consiliului de administraţie şi conducerii executive să li se întocmească dosare penale, CNVM să le revoce necondiţionat mandatul şi adunarea să se repete în condiţii legale.

La cât de ineficient şi aservit este CNVM mă îndoiesc de faptul că ar efectua vreodată un astfel de control la oricare dintre SIF-uri şi, de altfel, la oricare dintre societăţile tranzacţionate pe piaţa de capital care au prevăzut în statut şi votul prin cores­pondenţă sau votul electronic. Apropo de acesta, el ar putea fi o soluţie, dacă fiecare acţionar ar avea introdusă o parolă electronică şi care să rămână secretă pentru ceilalţi , iar softul folosit ar putea să-i dea şi feed-back-ul prin care să poată controla dacă votul său a fost cerect înregistrat. Astfel eu personal aş vota pentru toate acţiunile fără frica de a fi fost înregistrat greşit. Până atunci, însă, mai avem cale lungă şi, vorba amicului meu, niciodată şi nimeni nu este sigur pe ce votează. Şi este şi păcat şi periculos.

Actualul sistem de vot permite orice fel de măscare. Nu-mi iese din minte cum se adunau voturi la un SIF cu ceva vreme în urmă. Salariaţii erau plătiţi la număr de voturi adunate şi aceştia dădeau telefoane la acţionari şi îi întrebau dacă vor să dea un mandat de vot (evident la cei din afara localităţii sediului societăţii). Omul ce să spună. Afla că prin acest vot i se garanta repartizarea dividendului fără să se deplaseze de acasă, dar de fapt mandatul se completa pentru toate punctele din ordinea de zi, inclusiv pentru alegeri. Iar ca să iasă cine trebuie, acţionarii suportau pe lângă costul telefoanelor şi primele pe care le încasau salariaţii pentru voturile adunate, care însă erau false deoarece mandatul tip SIF era semnat în fals de către salariat. Acelea sunt lucruri trecute şi sigur s-au prescris. Nimeni nu poate garanta însă că nu se petrec şi acum.