Oameni sau voturi

Ce au uitat strategii "campaniei ciudate" e că "războiul ciudat" e urmat de unul "fulger". Iar în războiul fulger fortificaţiile (de orice fel, de la mandate la structuri de putere locală) nu mai au aceeaşi valoare. Oricum, rezultatele oficiale s-au dat publicităţii suficient de târziu pentru ca orice campanie pentru turul al doilea să fie compromisă. Fotbalul, regele neîncoronat al acestei veri, îşi va intra în drepturi, iar campania pentru turul al doilea nu va mai interesa pe nimeni. Aşa că ceea ce rămâne sunt rezultatele.

Şi a fost primul tur. A trecut făcând multe victime colaterale şi puţine surprize. Dar, în fond, cine se mai aştepta la surprize după această "campanie ciudată"? Alegând să amâne confruntarea frontală, partidele antiprezidenţiale şi-au conservat forţele, lăsându-i pe unii candidaţi naivi să îşi asume riscurile unor bătălii locale pe cont propriu. În schimb, preocuparea este pentru şi pregătind atacul final. Pentru unii, strategia a fost de succes. Arcul antiprezidenţial ar fi câştigat nu în voturi, dar, ceea ce e mai important, în mandate. Ce au uitat strategii "campaniei ciudate" e că "războiul ciudat" e urmat de unul "fulger". Iar în războiul fulger fortificaţiile (de orice fel, de la mandate la structuri de putere locală) nu mai au aceeaşi valoare.

Oricum, rezultatele oficiale s-au dat publicităţii suficient de târziu pentru ca orice campanie pentru turul al doilea să fie compromisă. Fotbalul, regele neîncoronat al acestei veri, îşi va intra în drepturi, iar campania pentru turul al doilea nu va mai interesa pe nimeni. Aşa că ceea ce rămâne sunt rezultatele. Iar în voturi, PD-L este învingător cu 28,38% la consiliile judeţene, 28,15% la preşedinţii consiliilor judeţene şi 27,65% la consiliile locale, dar PSD câştigă la mandate, cu cei mai mulţi consilieri locali (12131, faţă de 11118 ai PDL sau 8524 ai PNL), cei mai mulţi preşedinţi de consilii judeţene (17, faţă de 13 ai PDL, 5 ai PNL, 4 ai UDMR şi unul al FDGR). Cu toate acestea, faţă de 2004, când PSD controla direct 20 de judeţe şi indirect încă 10, când obţinea 54% dintre primari şi avea susţinerea tuturor prefecţilor, situaţia este schimbată. Astăzi, însă, şi numărul mandatelor, nu doar al voturilor, a scăzut. În ce priveşte preşedinţii consiliilor judeţene, capitol la care PSD a sperat să obţină cel mai mare succes, scăderea pare a fi de 3 locuri, dar în realitate PSD a pierdut şi controlul câtorva preşedinţii de consilii judeţene pe care în 2004 le aveau PRM şi PC. Aşa că din cele 25-30 de consilii controlate au mai rămas 17. Chiar dacă formarea unei coaliţii naţionale PSD-PNL-UDMR- FDGR ar putea ajunge la controlul a 27-28 de judeţe, situaţia politică e radical schimbată în raport cu 2004, căci de data asta PDL are o forţă reală şi sprijinul direct al preşedintelui, iar PNL şi UDMR au un potenţial de şantaj ridicat şi o poziţie guvernamentală care le asigură o oarecare marjă de manevră.

Pe de altă parte, în procente, PSD a scăzut de la 32% la 27%. Şi dacă un scor asemănător obţinea PDSR şi la alegerile locale din 2000, diferenţa, deloc de neglijat, ar consta în faptul că pentru prima dată după 1990, primul partid al României nu mai e formaţiunea condusă de Ion Iliescu. Chiar şi bipolarismul s-a mai estompat, dar a lăsat loc unui bipartidism relativ. Pentru prima dată, două partide politice importante întrunesc în România 55% din voturi. Până la aceste alegeri locale, un singur partid - PSD - se detaşa şi în confruntarea cu acest partid dominant se forma o alianţă (CDR mai întâi, apoi Alianţa DA).

În 2004, bipolarizarea sistemului de partide românesc se observa din scorul pe care primele două formaţiuni politice îl obţineau: 67%. Dar, din cele 34% ale Alianţei DA, PD-ului îi reveneau 15%, iar PNL 19%. Acum, PDL şi PSD sunt aproape egale, fiecare în jur de 28%. În consecinţă, PNL a devenit arbitru. Liberalii au jucat foarte bine cartea guvernării, reuşind un rezultat nu doar la fel de bun ca în 2004, în voturi, dar mult mai bun în locuri. Acum însă, sunt într-un dublu impas, ideologic şi electoral. Pe de o parte, sunt tentaţi să se alieze formal cu PSD împotriva lui Traian Băsescu, pe de altă parte, nimic nu le garantează că situaţia de la locale se va repeta.

Adunând oameni şi voturi, partidele, mai ales cele din arcul antiprezidenţial, se pregătesc pentru o confruntare clasică. Căci doar într-un astfel de scenariu contează mai mult efectivele şi mai puţin tactica. Rămâne însă marea necunoscută: de partea cui va trece electoratul dacă regia va oferi tot o variantă a conspiraţiei celor 322?