OPINII Cine a făcut bine şi cine rău?

Toate cele cinci SIF-uri au avut la început câte 5% din acţiunile BRD. Odată intrate la bursă, unele şi-au majorat deţinerea chiar aproape de 5,5%. Atunci, BRD era principala sursă de profit a SIF-urilor, prin dividendele pe care aceasta le plătea. În vremurile bune, BRD era şi principala sursă pentru creşterea valorii activului net pe acţiune, căci valoarea de piaţă a acţiunii BRD a avut o creştere importantă, ajungând chiar la 300.000 lei vechi, echivalentul a 30 RON, care era de până la de 30 ori mai mare decât valoarea nominală.

În acelaşi timp, era şi o sursă comodă de a regla profitul SIF-urilor. Dacă din dividende sau alte surse nu se ajungea la un profit suficient pentru a se asigura un dividend comparabil cu celelalte, vânzând acţiuni BRD, se dregea rapid busuiocul. În acelaşi timp se preta şi la speculaţii şi, în timp, am observat cum un anumit SIF scăzuse sub 4% deţinere, ca apoi să fie înregistrat cu circa 4,5%.

De la o vreme, acţiunile băncilor nu mai reprezintă un plasament performant. Se ştie că BCR nu a dat doi ani niciun dividend şi, după cum este situaţia, cel puţin doi ani, nu va mai da.

Între timp, SIF-urile, cu excepţia SIF5 Oltenia, au vândut BCR. Dar, nici BRD nu o duce foarte bine. Deşi politica Societe Generale este şi va fi de a repartiza circa 50% din profit sub formă de dividende, anul acesta, dividendul a fost mai mic decât în anii precedenţi, iar dacă ne uităm la situaţia din acest an, nu văd cum ar mai putea să mai repartizeze vreun dividend. Căci, aşa cum arată situaţiile provizorii, la nouă luni, profitul BRD a scăzut de la 446,62 milioane în 2011, la numai 10,38 milioane lei la semestrul trei din 2012. În aceste condiţii, ce dividend poate fi prevăzut? Nu cred că se va accepta un dividend pe acţiune de sub 0,001 lei pe acţiune. Ar fi şi ruşinos. Între timp, deţinerile SIF-urilor au suferit corecţii serioase. Cel puţin două dintre ele şi-au redus substanţial participaţia, SIF3 Transilvania în jur de 3%, iar SIF2 Moldova chiar sub această limită. Unii analişti au incriminat această decizie şi i-au lăudat pe cei care şi-au menţinut procentul. Întrebarea este cine a avut dreptate? Eu spun următoarele: cine a vândut acţiuni BRD la începutul anului, a făcut foarte bine. Să ne amintim că, la 1 ianuarie, BRD era 11,45 lei pe acţiune, iar acum este între 7,5 şi 7,6 lei. Cine a stat pe acţiuni, nu a făcut decât să scadă valoarea activului net şi implicit a activului net pe acţiune. Cine a vândut când preţul era peste 11 lei, a avut la dispoziţie două variante. Mai întâi, să cumpere acţiuni cu pers­ pectivă. SIF2, de exemplu, a achiziţionat peste 1% din Fondul Proprietatea. Deja are un avans substanţial la preţul de piaţă faţă de preţul de achiziţie şi a încasat şi dividende.

Dacă nu a găsit plasamente promiţătoare, vânzătorul de acţiuni BRD şi-a sporit banii prin depozite şi, în plus, dacă doreşte, poate achiziţiona la loc acţiuni BRD, cumpărând cel puţin 1500 acţiuni pentru fiecare 1000 acţiuni vândute. Este drept că nu se vor acorda dividende în 2013, dar dacă ( şi numai dacă ) contextul economic se va îmbunătăţi în 2013, s-ar putea să consemnăm un reviriment al preţului pentru BRD. Totul este să nu se treacă la achiziţii agresive, care ar ridica preţul acţiunilor. Căci marii deţinători, care au ratat ocazia de a se debarasa de acţiuni la un preţ care a fost mai mare, acum nu sunt dispuşi să vândă. Ar fi chiar o prostie. În plus, dacă au devenit acţionari din piaţă, au oricum un preţ de achiziţie mai mare decât preţul actual şi ar consemna o pierdere dacă ar vinde. Aşa că oferta de vânzare nu poate veni decât de la SIF-uri, care sunt moştenitori ai FPP-urilor împroprietărite prin lege. Iar acestea, dacă nu au vândut când era bine, ar face o prostie şi mai mare să vândă acum ieftin. Aşa că este de discutat cine a făcut bine şi cine a făcut rău vânzând acţiuni BRD.