OPINII CNVM confundă riscul de sistem cu riscul specific

Din diferite motive, pe care nu ne-am propus să le analizăm acum, la un moment dat s-a produs separarea proprietăţii de actul de conducere la nivelul celor mai multe firme. Din acest moment, revoluţia managerială a început să-şi dezvăluie avantajele, dar şi limitele. Pentru ca drepturile acţionarilor, îndeosebi ale celor mulţi şi mici, să nu fie afectate profund de noua formă de conducere a societăţilor pe acţiuni, formată din marii acţionari aleşi în Consiliile de Administraţie şi din managerii numiţi de aceştia, s-a elaborat un cod de proceduri numit Guvernanţa Corporativă. Prin el s-a urmărit realizarea unei echităţi mai mari şi o eficienţă economico-financiară mai ridicată.

Aplicarea prevederilor acestui cod s-a încredinţat, de regulă, unui organism care funcţiona pe lângă bursa de valori, deoarece este larg răspândită ideea potrivit căreia credinţa despre natura şi nivelul moralităţii administratorilor şi a conducerii executive este adânc înrădăcinată în conştiinţa comună. Fapt care influenţează în mare măsură variaţia numărului acţionarilor efectivi şi a celor potenţiali ai unor firme. Aşa s-a întâmplat şi în România. Dar, după retragerea din BVB a doi specialişti redutabili, doamna Petra Alexandru şi Septimiu Stoica, preocupările pentru promovarea principiilor Guvernanţei Corporative s-au redus mult, atingând arareori nivelul de "satisfăcător".

În acest plan se poate găsi una din cauzele scăderii volumului tranzacţiilor bursiere şi a numărului investitorilor în economie. Mai ales a celor autohtoni. Guvernanţa Corporativă, care cuprinde un set de recomandări elaborate la nivel internaţional, are menirea de a cultiva, a asigura şi consolida încrederea în firmele cotate la bursă. Prevederile ei fac posibilă evaluarea modului de elaborare şi implementare a deciziilor luate la nivel de firmă, adică de apeciere a calităţii actului de conducere. De care depinde apoi, în bună măsură, performanţa financiară realizată de respectiva societate comercială. Toate acestea având menirea de a convinge posesorii de capital disponibil că investiţia într-o anumită firmă asigură remunerarea cores-punzătoare a plasamentelor făcute sau a celor posibil a fi înfăptuite.

Piaţa de capital, dacă este suficient de dezvoltată, bine reglementată şi corespunzător supravegheată, asigură o bună mobilizare productivă a economiilor disponibile pentru investiţii. Însă trebuie să recunoaştem că pieţele au eşuat, adesea în mod lamentabil, în privinţa alocării adecvate a capitalului, ca şi în cea de gestionare a riscului apărut în procesul de utilizare a acestuia de către firme. Şi nu întotdeauna din motive obiective. În aceste condiţii ne-am aşteptat ca instituţia care, potrivit legii şi a propriului Statut, CNVM, urmăreşte, Art. 2. lit. b., printe alte obiective fundamentale şi "promovarea încrederii în pieţele reglementate şi în investiţiile în instrumentele financiare" să se implice în implementarea şi în respectarea cerinţelor cuprinse în Guvernanţa Corporativă, cel puţin în societăţile deschise, ale căror acţiuni se tranzacţionează pe o piaţă aflată în subordinea sa. Sunt suficient de multe informaţii revelatoare despre aceste firme care pot influenţa decizia de a investi sau nu în titlurile emise de ele. Aşa ar fi, de exemplu, gradul de îndatorare, sistemul de stimulente folosit şi nivelul salariilor plătite, gradul de securitizare a creditelor acordate, amploarea şi natura externalităţilor societăţilor comerciale cotate, volumul şi tipurile de inves-tiţii efectuate etc.

Aceste cerinţe le formulează adesea investitorii, deoarece mulţi dintre ei le interpretează, ştiind ce este acela, spre exemplu, efect de levier, cunosc faptul că el este un indicator înşelător în aprecierea calităţii actului managerial, deoarece el contribuie la creşterea eficienţei la nivel microeconomic, dar şi a riscului asumat de conducerea firmei în cauză.

Dar, poate că cerem prea mult de la o instituţie care-şi fixează prin statut, obiective cum ar fi, Art.2. lit.g., "evitarea riscului de sistem". sau ridică mari semne de întrebare conducerea instituţiei, cu o profesoară universitară în frunte, care nu cunoaşte faptul, menţionat până şi în cărţile de iniţiere în domeniu, că ris-cul de sistem, numit şi nediversificabil sau de piaţă, nu poate fi evitat, motiv pentru care cei care şi-l asumă sunt remuneraţi suplimentar de piaţă. Operatorii pe piaţa de capital urmăresc să-şi minimizeze sau să evite riscul specific. Lucru care se face, îndeobşte, prin diversificarea portofoliului deţinut, deoarece nivelul acestuia influenţează rentabilitatea obţinută de toţi, emitenţi, investitori etc. A confunda riscul de sistem cu riscul specific este mai mult decât grav. E tragic. Mai ales când pretinzi că eşti autoritate în piaţă şi sancţionezi orice greşeală identificată la subordonaţi.