Se pare că domnul Traian Băsescu şi-a propus ca, în primul său mandat la Cotroceni, să devină un priceput diagnostician al economiei şi societăţii româneşti. Cu ceva timp în urmă, domnia sa a descoperit că economia românească este una "de tip mafiot", mai apoi, că în această economie există grupuri de "băieţi deştepţi" care se îmbogăţesc prin manipularea preţurilor le energie.
Zilele trecute, participând la lansarea Raportului de Analiză şi Prognoză pe anul 2007 al Societăţii Academice din România, şeful statului ne-a adus la cunoştinţă că "România are o economie care poate fi etichetată, în multe din zonele ei, ca fiind una de privilegiu, în care nu întotdeauna au funcţionat şansele egale, în care clientela politică a avut acces la resurse, iar oamenii obişnuiţi nu au avut nicio şansă pentru că nu au cunoscut politicieni". Cu două zile înaintea acestei declaraţii, adresându-se Parlamentului României, domnul Preşedinte se referea la existenţa unei "coaliţii transpartinice", adică o alianţă formată din oameni politici corupţi care fac parte din partide diferite şi care "au făcut din politică doar vehiculul îmbogăţirii".
Citatele de mai sus ne dovedesc că domnul Băsescu înţelege cât se poate de bine simptomele principalelor boli de care suferă economia românească actuală: corupţie, mafii, monopoluri, privilegii, clientele politice, îmbogăţire prin politică, lipsă de şanse pentru majoritatea cetăţenilor ţării. Cunoaşterea simptomelor nu este, însă, suficientă pentru eradicarea bolilor. Este nevoie de mai mult. Trebuie cunoscute cauzele care au generat boala. Urmează apoi, stabilirea medicaţiei cuvenite, eventual bisturiul.
Poate că domnul Băsescu nu este chiar aşa de grăbit cum îl cred unii şi şi-a propus să treacă de la postura de diagnostician la aceea de chirurg de-abia în al doilea mandat de preşedinte.
În această perspectivă, îmi permit să-i pun la dispoziţie câteva idei care ar putea să-l ajute în înţelegerea cauzelor care au generat actualele boli ale economiei româneşti şi în pregătirea unei posibile vindecări a acestor boli.
"Coaliţia transpartinică" a politicienilor corupţi nu a apărut în viaţa societăţii româneşti în ultimele zile, sau în perioada de când domnul Băsescu este şef la Palatul Cotroceni. "Coaliţia transpartinică" s-a născut în data de 22 decembrie 1989, sau, poate, chiar mai devreme. Ea a existat şi atunci când a fost adoptată legea prin care cetăţenii României au fost deposedaţi de capitalul aflat în proprietatea lor comună şi prin care acest capital a fost trecut în proprietatea privată a statului, pentru ca apoi, prin "legile privatizării", să fie trecut din proprietatea privată a statului hoţ în proprietatea privată a "clientelei politice". Aici se găseşte cauza lipsei de şanse a "oamenilor obişnuiţi", adică a majorităţii cetăţenilor ţării. Dacă, în 1990, aceşti "oameni obişnuiţi" ar fi devenit proprietari privaţi asupra întregului capital naţional, aşa cum am propus eu la timpul respectiv, atunci ar fi funcţionat şi pentru ei principiul "şanselor egale". N-am mai fi avut "economie de privilegii", ci o economie democratică, competitivă şi performantă.
"Coaliţia transpartinică" a existat şi atunci când au fost adoptate legile referitoare la Statutul Băncii Naţionale a României. Dacă în aceste legi ar fi fost inserată o clauză prin care guvernatorul şi membrii consiliului de administraţie al BNR ar fi fost demişi automat în cazul în care inflaţia ar fi fost mai mare de 5% pe an, aşa cum am propus la timpul respectiv, economia românească nu ar mai fi funcţionat cu o inflaţie de 250% pe an, salariile nu ar mai fi putut fi reduse la jumătatea celor avute înainte de 1990, întreprinderile româneşti în care naţiunea română a investit echivalentul a sute de miliarde de euro nu ar mai fi fost aduse în faliment şi în situaţia de a fi vândute la preţul de ... un euro, etc.
"Coaliţia transpartinică" a existat şi atunci când a fost creată ticăloşia numită RAAPPS, ca şi alte regii autonome de acelaşi fel, folosite ca "vehicule ale îmbogăţirii" politicienilor de toate culorile şi categoriile.
"Coaliţia transpartinică" a politicienilor corupţi va exista în România atâta timp cât economia va fi una de tip oligarhic în care capitalul este concentrat în proprietatea unui umăr minuscul de familii, în timp ce marea majoritate a cetăţenilor nu are acces la capital.
Numai o acţiune politică de mare anvergură pentru democratizarea proprietăţii asupra capitalului va determina înlocuirea coaliţiei transpartinice a politicienilor corupţi cu o coaliţie transpartinică de politicieni formată din reprezentanţi autentici ai "oamenilor obişnuiţi", o coaliţie care nu va mai face legi pentru infractori şi prădători, ci legi pentru muncitori, pentru inovatori şi pentru investitori.