OPINII Criză de televizor

Chiar şi preşedintele Traian Băsescu a găsit de cuviinţă să ne încredinţeze că sistemul bancar este solid, după ce premierul Călin Popescu Tăriceanu ne spusese că băncile noastre nu au slăbiciunile celor din alte ţări, după ce guvernatorul BNR amintise, într-o declaraţie, că băncile noastre au oferit instrumente clasice (adică nu pot fi contaminate direct prin criza derivativelor) şi după ce directorul Supravegherii din BNR, Nicolae Cinteză, ne-a liniştit că banii noştri depozitaţi în bănci sunt în siguranţă.

Da, aceste intervenţii ale capilor statului şi ale capilor sistemului bancar par foarte nimerite acum, cînd în toată lumea, şefii se întîlnesc unii cu alţii, se sfătuiesc ce soluţii să adopte contra crizei şi dau declaraţii publice ca să oprească panica.

Căci, dincolo de fraude sau raportări falsificate, urgananul distrugător pentru lumea financiar-bancară este panica economisitorilor.

În definitiv, banca este sistemul acela delicat prin care iei bani de la public pe termen destul de scurt şi îi dai bani pe termen destul de lung. Nu există nici o bancă în lumea asta care să nu fie fundată pe încrederea clienţilor că bancherii pot aranja această discrepanţă temporală într-un spaţiu funcţional. Oricât de solidă şi de mare, oricare bancă este ştearsă de pe faţa pământului sub dezlănţuirea panicii clienţilor săi.

De aceea, liniştirea actorilor din viaţa financiar bancară realizează condiţii pentru soluţionarea dificultăţilor, cum este cazul crizei mondiale de acum. Declaraţiile şefilor lumii sunt potrivite pentru asta. Astfel par şi intervenţiile publice ale lui Băsescu, Tăriceanu, Isărescu şi Cinteză. Diferenţa este, însă, că noi nu prezentăm cauzele şi condiţiile crizei.

Noi tranzacţionăm derivate numai la Bursa din Sibiu (la Bursa bucureşteană, în cele cîteva luni de cînd a fost introdus instrumentul, tranzacţiile sunt neglijabile). Derivatele sunt cele care au declanşat "criza subprime" în Statele Unite, reverberînd în întreaga piaţă financiar-bancară, în condiţii de globalizare.

La noi, deşi Bursa din Sibiu este o admirabilă realizare, totuşi, din cauză că nu a atins încă o masă critică, nu ar putea nicidecum declanşa vreo criză, nici măcar în judeţul Sibiu, darămite la nivel naţional.

Într-adevăr, valurile crizei mondiale pot uda şi ţărmurile noastre pe măsura gradului în care suntem integraţi economic şi financiar în Europa şi în lume. Dar, parcă nu suntem integraţi încă, prea tare.

Investitori străini la burse au fost cam cît praful pe tobă.

Oricum bursele noastre sunt prea mărunte pentru ca, într-adevăr, să poată ilustra economia naţională. Iar fluctuaţiile de la Bursa de Valori Bucureşti sînt importate de la bursele mari prin mecanisme "psiho", iar nu prin vreo conexiune a instrumentelor şi prea puţin prin identitate de investitori.

Avem ceva investitori străini în economia reală, dar ne-am plîns mereu că sînt prea puţini şi că ocupăm un loc codaş printre vecinii noştri în privinţa investiţiilor străine. Avem sistemul bancar stăpînit majoritar de capitalul străin, dar regulile prudenţiale impuse de BNR, de care bancherii s-au tot plîns se dovedesc acum salutare. Deci?

Nu prezentăm cauzele şi nici condiţiile crizei mondiale actuale. Singura cale pe care am înainta în criză, pare să fie panica. Componenta "psiho". În această situaţie mai pot fi socotite nimerite intervenţiile capilor noştri?

Sau ele sunt simplu şi penibil mimetism? Un mimetism periculos, un fel de "joaca cu focul"?

Gradul de bancarizare al populaţiei aproximează 50%. Jumătate din populaţie nu are nici o treabă cu banca.

Economiile populaţiei sînt concentrate în aproximativ un milion de buzunare (unele sînt cusute la aceeaşi haină).

Dacă în jurul unui astfel de buzunar stau trei-patru suflete rezultă că vreo şaisprezece milioane de suflete nu au de pierdut nimic (în materie de bani). Dar, intervenţiile capilor noştri au avut loc la Televiziune. Într-o săptămîna, aproximativ 95% din populaţie se uită la o emisiune de televiziune. Desigur, televiziunile nu au ignorat ştirile despre criza internaţională. Dar descrierea şi analiza situaţiei sunt inaccesibile televiziunilor generaliste, unde rege este divertismentul.

Informaţia detaliată asupra crizei mondiale a putut să apără în presa scrisă.

Numai unul din cinci concetăţeni pune mîna pe un ziar într-o săptămînă.

Marea majoritate a acestor (puţini) cititori de ziare sunt atraşi de publicaţiile bulevardiere de sport şi divertisment. Cititori într-un număr extrem de scăzut sunt interesaţi de informaţie, în general şi şi mai puţin urmăresc domeniul economic şi financiar. Cifra acestora din urmă abia dacă atinge 200.000. Printre aceştia (dar, nici ei toţi) sînt cei sensibili la problema crizei şi au urmărit-o. Este de presupus că ei sunt şi cei care concentrează o proporţie copleşitoare din totalul economiilor populaţiei. În mod normal, numai aceşti cetăţeni (probabil câteva zeci de mii care, cu certitudine sunt oameni de afaceri care cu asta se ocupă-gestiunea banilor), pot intra în panică, iar panica lor poate reverbera cuprinzînd masele.

Ca să comunici cu cîteva zeci de mii de oameni nu vorbeşti la televizor. Îi poţi convoca pe un stadion să vorbeşti cu ei direct. Sau îi poţi informa prin presa de specialitate. Iar televiziunea n-are decît să redea declaraţiile făcute acolo. Toată lumea va înţelege că problema ţine de un univers aparte, special. Şi că această criză accentuată este o problemă a lor, în primul rând , şi îi priveşte pe ei. Ceea ce nu este o minciună.

Aceste zeci de mii de oameni de afaceri reprezintă ele însele o clasă aparte, cu care poţi comunica în termenii proprii fenomenului crizei. Le poţi explica (dacă este adevărat şi dacă le prezinţi cifrele ilustrative) că singurul pericol care ne pîndeşte este panica. În schimb, dacă sari din baie la televizor ca să povesteşti la douăzeci de milioane de cetăţeni că să nu-şi retragă banii din bănci, atunci, cu certitudine, stîrneşti panică. Se sperie şi cei care nu au nici un ban. Iar oamenilor de afaceri le creezi o problemă nouă: trebuie, acum, să ţină seama că populaţia este suspicioasă şi că panica s-ar putea declanşa nu dintre ei, ci din mediul popular.