OPINII Despre tranzacţionarea drepturilor de subscriere TLV

Pentru prima dată, drepturile de subscriere ale acţiunilor TLV se vor tranzacţiona la bursă. Fără intervenţia SIF 1 Banat Crişana, acţiunea ar fi trebuit să fie deja încheiată, poate chiar şi subscrierea acţiunilor, dacă SIF1 contesta numai alegerile, de care este foarte nemulţumit, nu şi hotărârile privind majorările de capital şi listarea la Viena. Această decalare îmi permite să fac unele consideraţii.

Subscrierea acţiunilor la valoarea nominală, în condiţiile în care preţul acţiunilor la bursă oscilează în această perioadă între 1,4 şi 1,5 lei, este un avantaj evident al acţionarilor. Ca mai întotdeauna însă, unii acţionari nu dispun de lichidităţile nesesare subscrierii, mai ales dacă au deţineri foarte importante. Până acum, acţionarii se descurcau vânzând acţiuni la preţul pieţei şi asigurându-şi astfel sumele necesare subscrierii. De regulă însă, vânzându-se destul de mult, se producea o scădere temporară a preţului acţiunilor, cu 10-15% mai mult decât era normal. Până la urmă, deşi nimeni nu era mulţumit, toţi aveau de câştigat. Vânzătorii vindeau mai puţine acţiuni decât aveau dreptul să subscrie, iar cumpărătorii câştigau datorită creşterii preţului pe piaţă, imediat ce presiunea pe vânzare dispărea. De data asta, fără a se exclude vechea alternativă, se pot tranzacţiona chiar drepturile de subscriere. Metoda nu este nouă şi a fost utilizată în câteva rânduri, de către SNP Petrom , Impact şi poate şi alţii. Ştiu că SIF 5 Oltenia a făcut chiar o mare afacere atunci când a vândut drepturile de subscriere la SNP Petrom. A luat un preţ foarte bun atunci când şi acţiunile SNP şi drepturile de subscriere erau foarte bine cotate, cumpârând apoi aceleaşi acţiuni mult mai ieftin. După cum se ştie, de data asta la TLV, dreptul de subscriere este de circa 11,07%. Adică, cel care a avut la data de înregistrare 1000 acţiuni poate subscrie la valoarea nominală 110 acţiuni. Pentru 10.000 rezultă 1107 acţiuni şi pentru sute de mii sau milioane, se mai câştigă ceva din rotunjiri. Deţinătorii de acţiuni la data de înregistrare câştigă dacă subscriu cam 500 - 550 lei pentru fiecare pachet de acţiuni de 10.000 deţinute, sau pierd tot atât dacă nu o fac. Prin metoda veche, pentru a-şi asigura fondurile necesare subscrierii, ar trebui să vândă pentru acelaşi modul între 770 şi 800 acţiuni pentru a subscrie 1.107.

Bineînţeles, cumpărătorii îşi fac şi ei socoteli de câştig, astfel încât acoperind subscrierea şi costul drepturilor, să aibă şi ei ceva de câştigat. Doar ne aflăm în economie de piaţă şi toţi vor să câştige. De aceea, în funcţie de cerere şi ofertă, preţurile drepturilor de subscriere ar trebui să oscileze între 40 % - 60 % din câştigul prognozat pentru un subscriitor, adică între 20 lei şi 30 lei, dacă modulul de vânzare este 1000 acţiuni cu drept de subscriere, de 2-3 lei pentre modulul de 100 acţiuni sau 200 - 300 lei pentru modulul de 10.000 acţiuni, căci nu ştiu acum care va fi valoare acestui modul. Desigur că în funcţie de situaţie se pot depăşi limitele atât în sus cât şi în jos. Faptul că deţinătorii de acţiuni au şi posibilitatea vânzării, pentru acoperirea subscrierii, face ca aceştia să aibă posibilitatea asigurării unui plus de 400 - 420 acţiuni gratuite la 10.000 acţiuni deţinute la data de înregistrare, ar trebui să-i determine să încerce acelaşi câştig din vânzarea drepturilor de subscriere. Adică, din banii obţinuţi din vânzarea dreptului de subscriere a 10.000 acţiuni să poată cumpăra de pe piaţă, în momentul vânzării drepturilor a unui număr aproape echivalent de acţiuni, adică, la un preţ mediu de 1,45 lei pe acţiune, să poată cumpăra cele circa 400 - 420 acţiuni, adică să obţină la vânzare 580- 600 lei. Făcând astfel socoteala, ieşim din marja avantajului reciproc şi sunt tare curios cum va evolua piaţa acestor drepturi. După părerea mea, în afara acestor calcule matematice destul de stricte de moment, mai trebuie privit şi în perspectivă, adică ce se va întâmpla cu acţiunile TLV pe termen mediu şi lung. Momentan toată piaţa este în găleată şi cel puţin pe timpul verii şi până la toamnă nu cred că se vor produce mutaţii importante. Criza româneas­că şi mondială a dus piaţa bursieră la nivele incredibil de joase în primpăvara lui 2009. A avut loc o redresare aproape satisfăcătoare în primăvară, pentru ca măsurile de austeritate, de mult necesare, să dea o nouă lovitură nemeritată bursei. Dacă nu într-un an, precis în doi ani va avea loc o nouă corecţie de ajustare, care va trebui însă să conducă la o oarecare stabilitate a pieţei, nu aşa cum s-a întâmplat în 2008, când pe baza corecţiei jus­tificate de ajustare de circa 70 - 80% a indicilor bursieri de la sfârşitul lui 2007, nişte minţi înfierbâmtate, în loc să analizeze corect situaţia, a produs o exaltare nejustificată în rândul investitorilor mai puţin avizaţi, dar plini de bani, care au ridicat indicii bursieri globali la cote incredibile şi niciodată posibile în viitor. Un singur îndemn am de făcut: prudenţă şi raţiune!