OPINII Două contracte renegociate = 556 milioane dolari. Restul cît?

Guvernul a făcut cunoscut rezultatul renegocierii contractului cu EADS pentru securizarea frontierelor. Economie de 400 milioane dolari. Ceva mai înainte renegocierea contractului privind informatizarea învăţămîntului, care era consumat peste 60-65% a adus o reducere de 156 milioane, materializate în livrări suplimentare. Dacă cele două contracte au adus o aşa economie la bugetul de stat, oare cît este paguba totală a tuturor contractelor? Cel mai semnificativ atac la bunul simţ este contractul Bechtel pentru autostrada Transilvania. Şi nu mă refer la felul cum s-a încheiat contractul, sau la oportunitatea acestei investiţii. Mă refer la preţ. Mai ales că, la fel cu primul ministru am o experienţă de aproape 30 ani în construcţii, însemnînd aproape 20 ani execuţie şi 10 ani proiectare. M-a deranjat enorm şi felul cum s-a vîndut pachetul rezidual la BRD de 7,32% la preţul de 45 milioane euro, sau 17.600 lei pe acţiune, cînd Bursa consemna preţuri de peste 30.000 lei şi printr-o ofertă publică prin metoda primul venit primul servit putea aduce peste 35.000 lei pe acţiune, adică dublul preţului realizat. Dacă nu cădea Guvernul, statul restituia băncii peste 8 milioane euro pentru activele (sau o parte din ele) societăţii "Prisma". Noul guvern a scăpat de acele milioane datorate, dar acţiunile au rămas vîndute bine merci. La nivelul actual de circa 130.000 lei pe acţiunea dublă, pierderea este de 65.000 - 17.600 = 47.400 lei vechi pe acţiune. La circa 102 milioane acţiuni vîndute şi la valoarea actuală pentru euro, prin Bursă se cîştigau azi în plus 132,45 milioane euro. Şi noii şefi ai AVAS nu i-au deranjat deloc pe cei care au vîndut. Căci de vină nu este cumpărătorul, care este natural interesat să dea cît mai puţin, ci cei care decid să vîndă ieftin, cu neruşinare chiar sub preţul pieţei consacrate de instituţia Bursei.

Dar cîte astfel de contracte oneroase se ascund în spatele aşa-ziselor licitaţii. Care în foarte mare parte sînt aranjate să fie adjudecate de către un contractant aprioric favorizat. Şi care îşi aranjează "înaintaşii". Căci astfel sînt numiţi în jargon cei care participă la aşa-zisele licitaţii numai pentru a asigura aşa-zisul cadru legal. Aceştia bagă un preţ de trei ori mai mare, astfel ca tranzacţia să aibă loc la dublu sau 2,5 ori preţul corect. Sau se impun anumite condiţii care nu au nimic de a face cu obiectul contractului, dar au menirea să excludă neofiţii, care s-ar mulţumi cu mult mai puţin, dar care nu au participat la înţelegerea pe sub masă, care asigură nu cel mai bun preţ al comenzii publice, sau cea mai bună execuţie, ci cel mai mare ciubuc.

Am citit că nici armata nu a fost scutită de tentaţia "cel mai mare ciubuc cîştigă". Am constatat că oarecare preocupare există, dar s-a axat pe prea puţine cazuri, de regulă foarte mari, dar se neglijează aşa-zisele afaceri mici. Mici, mici, domnilor guvernanţi, dar multe! Poate cineva citeşte şi se apleacă şi asupra lor.

Căci tot ne trebuiesc peşti în năvod. Şi dacă nu poţi dovedi şpaga, poţi sancţiona prostia. Regula generală este, cine greşeşte plăteşte. Dacă cuiva preţul i se pare prea mare să spună cine a fost de vină cu adevărat şi să-l punem şi pe el la plată. Atunci nu ar trebui să mai inventăm impozite suplimentare. Ar fi suficient să recuperăm ce s-a dat gratis ori prea ieftin. Sau ce s-a plătit în plus.