OPINII Jos pălăria, domnule prim-ministru!

Din tot ce s-a întîmplat sîmbătă la Palatul Parlamentului, cu ocazia manifestării organizate de Alianţa D.A. pentru a prezenta opiniei publice bilanţul primului an de guvernare, dincolo de toate discursurile politice, două gesturi mi se par a avea o semnificaţie cu totul aparte. Ambele aparţin premierului Călin Popescu Tăriceanu.

Primul: văzînd-o pe Mona Muscă aşezată pe treptele sălii - pentru că alt loc liber nu a mai găsit şi, probabil, nimeni nu a mai găsit normal să-i ofere -, Tăriceanu s-a ridicat de la prezidiu, a venit, a luat-o de mînă şi a dus-o în rîndul întîi al sălii, acolo unde îşi merită locul.

Al doilea: regretul şi scuzele prezentate locuitorilor din Pustiniş (Timiş) cînd, în timpul inundaţiilor, şi-a permis să dea un răspuns "total nefericit" celor care îşi plîngeau soarta şi îi cereau ajutorul.

Despre fiecare dintre cele două momente se poate glosa la infinit, cu evocarea unei lungi şi relevante suite de amănunte. Nu mi se pare potrivit. Pentru că, pînă la urmă, şi într-un caz şi în altul, nu facem decît să ne (re)instalăm în normalitate. Ştiu că, de fapt, tocmai normalitatea e starea la care avem acces cel mai greu. Dar, odată pasul făcut, să ne rezumăm la a-l consemna aşa cum se cuvine.

Pe parcursul anului, de cînd se află în fruntea Guvernului, nu o dată mi-am exprimat opinii severe faţă de prestaţia primului-ministru. Mă tem că am avut dreptate. Astăzi, însă, faţă de nobleţea unor gesturi care lasă loc liber speranţei, nu pot să fac decît un singur şi sincer comentariu: Jos pălăria, domnule prim ministru Călin Popescu Tăriceanu!