OPINII O Românie multiculturală şi tolerantă?

Criza economică a început să scoa­tă în evidenţă ceea ce e mai rău în om: intolerenţa, xenofobia şi fas­cismul.

Europa, în general, şi România în special, par a nu fi învăţat nimic din războaiele secolului XX. Scăpată de sub control, criza economică poate genera regimuri autoritare.

Tentaţii există peste tot în democratica şi toleranta Europa.

Şi la noi la fel.

Priviţi la relativul succes al partidului Jobbik din Ungaria şi la cel al aşa-zisului Partid al Poporului de la noi.

O modă a ultimilor trei ani, de când România este membru al Uniunii Europene, iar cetăţenii români sunt identificaţi cu ţiganii români şi, deci, sunt discriminaţi ca atare ori persecutaţi, este să îţi afişezi atitudinea anti-ţigan. Vedete tv, ziare cu pretenţii intelectuale, politicieni lipsiţi de idei, VIP-uri, inclusiv din cercul intelectualităţii academice româ­neşti sunt, declarat sau camuflat sub ironii mai mult sau mai puţin fine, anti-ţigani. Este modalitatea precară şi un pic infantilă în care românul obişnuit sau românul-vedetă încearcă să probeze că românul nu e ţigan.

Dar ţiganul român este, totuşi, un cetăţean român, deci un cetăţean european. Aş spune chiar că el este o replică - incompletă - a societăţii româneşti.

Şi, în timp ce asistăm la proliferarea acestei mode, în România apar tot mai des şi se agravează conflicte etnice. Rasismul, în special cel anti-ţigan, este din ce în ce mai prezent în România (ca, de altfel, în întreaga Europă): pe stadioanele de fotbal, pe stradă, la tv, în presă, la locul de muncă.

Este timpul pentru o reflecţie serioasă asupra acestei probleme.

În România, respingerea ţiganilor şi dispreţul faţă de aceştia nu sunt încă probleme grave. Există unele răbufniri etnice periculoase, mai ales în Ardeal, unde maghiari şi români, laolaltă, se revoltă contra ţiganilor şi îşi fac dreptate singuri, precum şi în Parlament, unde unii politicieni lipsiţi de idei încearcă să îşi facă un nume în politică, uzând de trucul ieftin al aruncării vinei şi dispreţului pe ţigani, suspecţii de seriviciu ai ţării. Dar aceste manifestări au rămas izolate, deşi societatea civilă şi democraţii serioase ca SUA le-au privit cu îngrijorare, mai ales pentru că suntem în vecinătatea imediată a fostei Iugoslavii, distrusă tocmai datorită tensiunilor etnice şi religioase.

Dar criza economică, aşa de prost gestionată în prezent de puterea politică românească, ar putea să prolifereze şi să agraveze aceste manifestări. Căci criza economică antrenează şomaj şi tensiuni sociale sau etnice de la care nu mai este decât un pas până la rasism.

S-a văzut ce s-a întâmplat în Italia, Germania şi România după marea criză economică din 1929-1933. S-au găsit "vinovaţii" de criză şi s-a ajuns la soluţia finală a holocaustului evreilor şi al ţiganilor.

E timpul să fim sinceri cu noi înşine şi să ne reamintim că România are un trecut fascist, pe care trebuie să şi-l asume, ca să nu fie tentată să îl repete. Este facil să crezi că această criză nu ţi se datorează, ci este generată de conjuncturi externe şi de elementele rele ale minorităţilor naţionale.

Este comod să te revolţi contra ţiganilor, ca etnie şi colectivitate, considerându-i vinovaţi colectiv atât de mizeria din ţară, cât şi de imaginea negativă a românilor din străinătate (în plus, ţiganii nu ripostează colectiv, nefiind organizaţi şi neavând o cultură a lor, proprie). Dar este şi periculos, pentru că se pot repeta greşelile trecutului când, alături de evrei, ţiganii au mai fost făcuţi ţapi ispăşitori pentru o criză economică, criză ce a degenerat în al doilea război mondial.

Nu există răspundere colectivă. În definitiv, nu ai alegerea familiei şi a "rasei" în care să te naşti, dar ai alegerea dacă să respecţi legea sau să o încalci. De aceea există răspundere juridică şi de aceea există păcat. Dacă unele persoane încalcă legea, fie că sunt ţigani, români sau maghiari, aceste persoane - şi nu colectivitatea din care provin - trebuie judecate şi pedepsite pentru infracţiunile lor. Răspunderea pentru încălcarea legii trebuie antrenată prin sistemul justiţiei statale, şi nu prin "justiţiile" populare.

Şi nu e permis ca cineva să îşi facă singur dreptate, pedepsind o întregă comunitate pentru faptele unui individ. Căci, ceea ce li se întâmplă ţiganilor în România, li se întâmplă cetăţenilor români nevinovaţi în Italia, Franţa, Marea Britanie şi alte ţări "civilizate" unde au ajuns imigranţii români, care sunt văzuţi acum ca fiind vinovaţi de reducerea drastică a locurilor de muncă ale băştinaşilor.

Iritarea sau mânia la adresa ţiganilor sunt bune metode de a camufla realitatea economică şi incapacitatea statală de soluţionare a crizei şi de luptă contra infracţionalităţii. Dosarele mari de corupţie sau de alt fel de criminalitate gravă pot fi uşor trecute în umbra uitării câtă vreme se alimentează ura contra minorităţii. Şi astfel, politicienii veroşi sau incompetenţi, precum şi infractorii cu gulere albe îşi continuă nestingheriţi afacerile, cîtă vreme atenţia opiniei publice este concentrată pe falsa problemă a minorităţii.

Românii trebuie să fie toleranţi cu minorităţile de orice fel din propria ţără, căci s-a vaăzut în cei trei ani trecuţi de la integrarea României în UE ce se poate întâmpla când alţi cetă­ţeni sau alte state din Uniunea Europeană sunt intoleranţi cu imigranţii români şi cu cetăţenii români, în general.

E momentul să conştientizăm că la mai mult de 60 de ani de la cel de-al doilea război mondial, Ro­mâ­nia încă nu a recunoscut pogromurile evreieşti şi ţigăneşti de ca­re s-a făcut vinovat Statul român în acel trecut întunecat şi încă nu s-a construit un muzeu al holocaustului.

Poate că a venit momentul pentru expiaţiunea României pentru acest păcat. Este, cu siguranţă, momentul ca România să se arate lumii în pos­tura ei obişnuită de ţară tolerantă, în care minorităţile sunt la ele acasă.