OPINII O ţară prosperă

Venit în faţa presei, pentru a aduce la cunoştinţa naţiunii rezultatele deliberărilor Delegaţiei Permanente a Partidului Naţional Liberal referitoare la retragerea sau ramânerea acestui partid la guvernare, ca urmare a votului de blam dat de electorat în referendumul pentru demiterea Preşedintelui, domnul Călin Popescu Tăriceanu ne-a spus ceea ce ne aşteptam să ne spună: PNL nu renunţă la guvernare, la putere. Motivul? Cel pe care ni-l repetă de peste doi ani: partidul nu şi-a terminat, încă, îndeplinirea tuturor "angajamentelor" asumate în timpul campaniei electorale din anul 2004. Ar fi o laşitate din partea actualului guvern să nu-şi ducă până la capăt mandatul primit la investitură.

Cu atât mai mult, ne spune domnul prim-ministru, cu cât "am demonstrat că putem face din România o ţară pros­peră". În decembrie 2004, în declaraţia de investitură făcută în faţa Parlamentului şi a naţiunii, domnul Tăriceanu ne surprindea cu afirmaţia că România a terminat tranziţia şi a intrat în rândul ţărilor dezvoltate ale Europei şi ale lumii. Acum, după numai doi ani şi jumătate de guvernare liberalo - populară - democrată - conservatoare - socială - udemeristă - peremistă, România a devenit "o ţară prosperă". Evident, în mintea domnului Tăriceanu.

Cu numai câteva zile în urmă, mass - media româ­neas­că ne-a adus la cunoş­tinţă rezultatele unei ample investigaţii efectuate de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) asupra situaţiei actuale a economiei şi societăţii româ­neşti.

Cercetarea efectuată de prestigioasa instituţie financiară europeană scoate în evidenţă multe aspecte aparent şocante ale vieţii noas­tre economice şi sociale. Două dintre acestea mi-au reţinut, în mod deosebit atenţia. Două aspecte care ar trebui să producă insomnie tuturor celor care fac parte din conducerea statului român. Mai ales şefului puterii executive, al guvernului.

Conform sondajului efectuat de BERD, România nu este nici pe departe "o ţară prosperă". Dimpotrivă. Pentru majoritatea cetăţenilor acestei ţări, adică pentru mai mult de 50%, situaţia economică este mai proastă decât aceea existentă în 1989. În concepţia acestei majorităţi, România era mai prosperă în1989 decât este în 2007. Mai pe şleau, această majoritate trăia mai bine în 1989 decât trăieşte acum, după aproape două decenii de tranziţie, de reformă, privatizare, restructurare, modernizare, retehnologizare etc.

Pentru ca tacâmul să fie complet, BERD ne mai aduce la cunoştinţă şi faptul că pentru mai mult de 60% dintre români corupţia în ţara prosperităţii domnului Tăriceanu este mai mare decât era în aceeaşi ţară în timpul regimului comunist.

Afirm de multă vreme, unde şi când pot, inclusiv în acest colţ de ziar, că ultimele decenii sunt cele mai negre din istoria naţiunii române. Niciodată acest popor nu a fost jefuit, sărăcit, minţit şi umilit ca în aceşti ani blestemaţi. Nici sub turci, nici sub fanarioţi, nici sub ruşi, nici sub austrieci, nici sub unguri, nici sub comunişti. Nici în timp de război, nici în timp de pace.

Toată nenorocirea ni se trage de la faptul că, pentru o jumătate de secol, în ciuda opresiunii şi terorii comunis­te, am îndrăznit să muncim, să acumulăm capital, să producem din ce în ce mai mult şi mai bine, să devenim independenţi din punct de vedere economic şi financiar, să creem avuţie. După abolirea regimului comunist, ceea ce trebuia să facem pentru a transforma România într-o "ţară prosperă", era să schimbăm forma de proprietate asupra capitalului: din proprietate comună, indiviză, în proprietate privată, dar a noastră, a celor care creasem acest capital.

Din păcate, autorii loviturii de stat din 1989 ne-au furat mai întâi statul iar, apoi, cu ajutorul statului, ne-au furat şi ne fură în continuare capitalul şi veniturile. Ei s-au îmbogăţit, au prosperat. Pentru ei România este "o ţară prosperă". Nu şi pentru noi, românii cei mulţi. Pentru noi, România este o ţară săracă şi coruptă. Este o ţară în care prosperă cei care fură şi dau sau iau mită. O ţară în care veniturile majorităţii cetăţenilor sunt de zece ori mai mici decât ale celorlalţi europeni. În care şi bătrânii şi nou-năs­cuţii mor cu zile, din lipsă de medicamente.

O ţară în care jumătate din capii de familie şi-au părăsit ţara şi familiile, ca să-şi găsească un loc de muncă în străinătate.

Copiii lor cresc fără căldura părintească, fără cei şapte ani de acasă. Liberi la crime şi droguri. O ţară locuită de o naţiune în disoluţie. Condusă de guvernanţi lacomi şi ires­ponsabili.