Când intri în politică, te gândeşti că faima şi banii sunt lesne de obţinut. Când ieşi, o faci pentru că nu te mai vor nici cei mai buni prieteni.
De la o extremă la alta, creşte un morman de suferinţă. A ta şi a altora.
Lumea noastră politică s-a împărţit în două: Băsescu şi Ceilalţi. Greu de ghicit acum cine e mai cu moţ. Dar parcă nici nu mai contează.
"Cine va birui?", este o întrebare greşită, căci întrebarea corectă ar fi "Care va fi preţul?".
Nu este greu de imaginat ce negocieri la sânge şi mai ales ce şantaj în masă se practică în această iarnă-tomnatică.
Toate instituţiile de forţă, atât de dragi preşedintelui, par că s-au dezmorţit în acest ianuarie fierbinte. Dosare penale ies la suprafaţă, convorbiri secrete devin publice, iar partidul prezidenţial, intangibil până acum, simte gust de parchet raşchetat în nări.
Niciun procuror nu s-a uitat de doi ani spre afacerile PD, dar într-o săptămână însuşi şeful partidului apare în scandalul jurnaliştilor de la Cluj, alături de prietenul şi protejatul său. Departamentul Anticorupţie îşi face pârtie prin asfaltul fierbinte spre Primăria Capitalei, căutând istoria afacerii cu Apa Nova şi urmele unui teren donat Ambasadei Franţei, pentru o şcoală, cu ocazia francofoniei. Însuşi finul preşedintelui, susţinut de Băsescu în campania electorală, pitorescul Falcă s-a căpătuit cu un dosar penal consistent.
Ca la un semn, PD refuză întâi să iasă de la guvernare, pentru ca după o săptămână să pună cruce Alianţei, alegând să meargă singur în alegerile pentru europene. Exact săptămâna în care şeful partidului a dat explicaţii cu dosarul gazetarilor de la Cluj.
Firele nevăzute ale unor afaceri ascunse nasc sondaje ameţitoare, strict pentru uzul politicienilor. Un institut respectabil, care în toamnă boteza partidul nenăscut al lui Stolojan şi-l plasa în preferinţele alegătorilor, susţine acum că alegătorii îl iubesc aşa de tare pe preşedinte că îl vor sancţiona drastic pe cel ce ridică mâna ameninţător spre el.
Ce-am spune dacă am şti că directorul acelui institut a preluat relativ recent o afacere de la adjunctul lui Stolojan, pe când fostul premier era cu serviciul la Cotroceni?
Că doar cercetarea sociologică a produs concluziile respective? Sau că scopul scuză mijloacele, inclusiv în ştiinţă, nu doar în politică?
Dar cum de apare acest noian de informaţii pe piaţă brusc?
De ce iese Vântu să spună că nu-l mai iubeşte pe Băsescu, doar după ce judecătoria sectorului unu l-a condamnat la închisoare?
Cum de aflăm că oamenii din fruntea PD fac afaceri cu apropiaţii PSD, pe terenurile unei fabrici faimoase de pompe, care mai are puţin şi se transformă în pompe funebre de dragul terenului larg cât un cimitir?
Cum de aflăm că RAAPPS este un nou FPS, adică un Fond pentru Prosperitatea Speculanţilor (politici)?
Răspunsul ar fi pentru că toţi vor să iasă învingători şi întăriţi din acest război, lovindu-şi pe sub masă adversarul. Pentru că toţi vor să-şi negocieze viitorul.
Faima lor trebuie apărată ca să nu devină infamie.
Cu infamia la masă nimeni nu mai face două parale, ci doar cheltuie cu ghiotura în speranţa că va recăpăta faima de odinioară.
Acest război trebuie să aibă musai un învingător. Şi repede. Altfel, preţul va fi de nesuportat.
Instituţiile- de la Parchet la Serviciile secrete, de la Ministere la Partide, de la Institutele de sondare la Presă- vor fi decredibilizate total.
Pentru că politicienii noştri nu se pot abţine. Le place faima, ca oricărui cetăţean sănătos la cap. Cu deosebirea că s-au îndrăgostit de ea aşa de tare că joacă tontoroiul pe mormintele altora.
Exact puterea care a promis solemn că va credibiliza instituţiile amintite este pe cale acum să le compromită, de dragul orgoliilor şi faimei efemere.
Trista continuare pentru un început promiţător.