OPINII Privim mai mult la partea plină sau goală a paharului?

Nimeni şi nici eu nu am scăpat de boala comparaţiilor. Mai ales când este vorba despre rezultate, oricare ar fie ele şi ale oricui, ne place să le comparăm. Când faci o comparaţie este bine să priveşti în context. Căci comparaţia matematică a cifrelor întotdeauna înseamnă creştere sau scădere. Calitativ, ea nu spune totul. Când compari o entitate cu ea însăşi, rezultatul este pozitiv sau negativ, adică fie creştere, fie scădere. Dar asta spune totul? Evident că nu. În vreme de criză generală, cel care scade cel mai puţin este apreciat ca cel mai bun, de exemplu. Este ca în povestea cu optimistul şi pesimistul în faţa unui pahar pe jumătate plin sau pe jumătate gol, deşi ambii au în faţă acelaşi pahar şi acelaşi conţinut.

Am urmărit comentariile la rezultatele la semestru ale Băncii Transilvania. Fără excepţie, comentatorii, în ziare sau la televiziune, au marşat pe o singură temă: Banca a avut profit de nouă ori mai mic în 2009 faţă de 2008. Cu alte cuvinte, toţi au văzut numai partea goală a paharului. Eu am privit cu mai multă atenţie şi am remarcat partea mai plină a paharului. Sau părţile. Căci, dacă judecăm drept, ce observăm? Deşi suntem în criză mondială, care nu a ocolit nicidecum România, banca şi-a crescut activele cu 13 %. Veniturile băncii au crescut cu 17% în timp ce cheltuielile au scăzut cu peste 4 milioane lei. Pentru mine asta spune foarte mult despre calitatea şi mai ales despre rezultatele managementului, căci în majoritatea timpului creşterea veniturilor era însoţită de o creştere mai mare a cheltuielilor. Cel mai mult m-a bucurat de fapt creşterea profitului operaţional al băncii, cu 57% faţă de 2008, de la 148 la 232 milioane lei. Astfel, raportul cost/venit s-a redus de la 0,67 la 0,62, printre cele mai bune. Bilanţier, însă, profitul a scăzut deoarece banca a majorat provizioanele de la 16 la 222 milioane lei. Creşterea provizioanelor nu este nicidecum un lucru rău, ba chiar dimpotrivă. Un alt factor de siguranţă pentru bancă este faptul că în portofoliu, titlurile de stat au crescut de la 0,8 miliarde lei, la 31 decembrie 2008, la 3,2 miliarde lei, la 30 iunie 2009. Iată câteva motive pentru care eu văd mai mult partea mai plină decât partea mai goală a paharului. Deşi este departe de a se apropia măcar de adevărata valoare, acţiunile au crescut semnificativ faţă de minimul istoric de 0,605 lei pe acţiune şi se tranzacţionează între 1,55 - 1,6 lei, la un preţ aflat cel mult la 70% din valoarea contabilă a acţiunii, fapt care este neobişnuit la o bancă, de oriunde ar fi aceasta. În vremuri normale, acţiunile unei bănci se tranzacţionea­ză la bursă la un preţ care reprezintă 2,5 - 3 ori valoarea contabilă, iar pachetul majoritar de la 4 ori în sus. BCR, de exemplu, s-a vândut către ERSTE Bank la o valoare de 7 ori valoarea contabilă şi s-au găsit cârcotaşi să spună că s-a dat ieftin. Dacă eu aşa văd lucrurile se cheamă că sunt optimist oare?