OPINII Război fără sfârşit în chestiunea SIF-urilor

Deşi sunt societăţi comerciale pe acţiuni, SIF-urile au un statut special, datorită faptului că ele au luat fiinţă prin lege specială, care a statuat trans­formarea fostelor FPP în SIF-uri. Deşi legea de transformare era însoţită de un statut cadru al acestora, care reamintesc, prevedea o limită de deţinere de maxim 5 % din capitalul social şi un număr minim de acţionari, paremi-se de 50 (dar dacă greşesc nu este o nenorocire), printr-o manipulare grosolană a fos­telor CA desemnate de Parlament la fostele FPP, a rezultat o limită de 0,1%, care făcea practic imposibilă realizarea unei majorităţi, în condiţiile în care numărul acţionarilor era de peste opt milioane. S-a depăşit oarecum situaţia printr-o altă lege care a ridicat pragul la 1%, iar acum se dezbate de aproape doi ani o altă iniţiativă care să ridice acest prag la 5% aşa cum a fost prevăzut iniţial prin lege. Chiar şi Legea 31/1990 a trebuit să se modifice din necesităţi practice, în sensul reducerii cvorumurilor la adunările generale ordinare şi extraordinare pentru prima şi a doua convocare, numai la SIF-uri, invocându-se anticele şi, teoretic, ilegalele statute, nu se renunţă la vechile prevederi, mai ales pentru AGEA, de 75 % la prima convocare şi 50% plus un vot la a doua, condiţie practic imposibilă, dacă mai avem în vedere şi ,,concertarea" .

Excepţie la acest capitol face SIF 3 care a reuşit după doi ani de procese să facă atât dublarea capitalului social cât şi modificarea statutului referitor la cvorumuri. Instituţia prevăzută prin lege să vegheze la buna desfăşurare a pieţei de capital şi să emită reglementări (adică CNVM) în primul rând nu şi-a exercitat acest atribut, iar reglementările au fost de prea multe ori viscerale, de tipul ,,aşa vrem noi"", dar în fapt inoperante, aşa cum am mai arătat. În primul rând, atât pe vremea lui 0,1 % cât şi acum, la 1%, se constată că la adunările generale apar acţionari individuali care depăşesc gradul de deţinere, iar CNVM nu a luat ani de zile nicio măsură. Dat fiind rolul său de reglementare a pieţei, şi având în vedere subordonarea sa în faţa Parlamentului, trebuia să aibă grijă ca legislaţia să fie conformă cu prevederile constituţiei, iar abaterile să fie sancţionate. Dar se putea foarte bine ca sistemele de operare ale BVB să fie adaptate corespunzător, ca să nu permită depăşirea pragului. Ţin minte că, în anul 1999, când SIF-urile au intrat pe piaţă, dacă un acţionar introducea un ordin de cumpărare care cumulat cu deţinerile anterioare depăşea pragul, sistemul respingea ordinul. Nemaiexistând această restricţie, depăşirile au fost posibile, iar măsurile punitive prevăzute de norme au fost fie neaplicate, fie neaplicabile. Din informaţiile mele, unele SIF-uri au vrut chiar să nu distribuie dividende la acţiunile care depăşesc pragul, ba unii "mai catolici" au încercat acelaşi tratament şi acţionarilor real sau presupus concertaţi. Bineînţeles că nu au avut sorţi de reuşită.

Acum, la ordinea zilei, este problema vânzării acţiunilor aşa-zis concertate. Ea nu este legal posibilă căci încalcă dreptul constituţional la proprietate al oricătui individ sau persoană juridică autorizată. Sunt propuneri alternative de a se acorda un statut special acestor acţiuni, cum ar fi acela de a se transforma în "acţiuni preferenţiale", fără drept de vot. Am aflat că la o emisiune TV s-au aflat faţă în faţă pârâţii şi acuzatorii, adică reprezentanţi ai aşa-zisului grup Transilvania şi ai CNVM şi regret că nu am ştiut şi nu am urmărit. Interesant este însă că CNVM a emis în trecut ordonanţe care atestă faptul că grupul Transilvania a fost prezumat că nu acţionează concertat. Probabil că atunci nu erau în conflict cu interesul CA al SIF 1. Lipsa de implicare a CNVM este încurajată inclusiv de un răspuns formal şi echivoc al Parlamentului care o scaldă că se poa­te "şi aşa, şi aşa".

Alte soluţii, cum ar fi numerotarea acţiunilor pentru a le fi urmărită mişcarea nu au fost luate în vedere, fapt este că din multe puncte de vedere ne aflăm într-o ceaţă totală. Deşi ştiu opinia majorităţii adminis­tratorilor de la SIF-uri, care susţin dreptul suveran al AGEA de a stabili statutul şi pragul, consider că, în condiţiile actuale cu concertarea, în care cine nu este cu noi, nu poate să voteze, Parlamentul ar trebui de urgenţă să stabilească pragul şi mai mult, să definească fără echivoc cine are dreptul constituţional şi legal de a vota ( de a alege dar şi de a fi ales). În această chestiune spinoasă, o dezbatere mai largă, în care să poată emite opinii atât acţionarii, cât şi reprezentanţii SIF-urilor ar fi benefică până la reluarea dezbaterilor parlamentare în sesiune ordinară, care ar trebui să decidă în sfârşit şi în problema SIF-urilor.