OPINII Redresarea şi rezoluţia asigurătorilor - soluţie viabilă de reducere a costurilor falimentului

Piaţa asigurărilor din România trece printr-o perioadă de redefinire structurală, începută la nivel legislativ încă din anul 2014. Finalizarea acestui proces complex va crea premisele realizării unei noi infrastructuri a pieţei asigurărilor, bazată pe 3 piloni: legea Fondului de Garantare a Asiguraţilor şi proiectele legii "Solvabilitate II" şi legii privind Redresarea şi Rezoluţia Asigurătorilor.

Noile reglementări vor aduce schimbări consistente ale modului de organizare şi desfăşurare a activităţii societăţilor de asigurare, incluzând abordări diferite din perspectiva profilului de risc, a structurii de finanţare, a implementării guvernanţei corporative şi controlului proceselor, aliniind astfel această piaţă la standardele pieţelor financiare moderne.

Experienţa crizei financiare şi modul în care a fost administrată au condus la necesitatea schimbării filozofiei de supraveghere a pieţelor financiare, inclusiv prin identificarea unor noi instrumente necesare evitării periclitării stabilităţii financiare.

Aplicarea cu prioritatea a procedurii "bail-in" în detrimentul soluţiei "bail-out", utilizată până de curând în sistemul bancar şi fundamentată pe argumentul "too big to fail", poate deveni o abordare viabilă pentru întreaga piaţă financiară, inclusiv pentru piaţa asigurărilor din perspectiva evitării injecţiilor de capital provenite din sectorul public în companii a căror sănătate financiară este precară.

În contextul acestei stări de turbulenţă economico-financiară, a devenit iminentă necesitatea îmbunătăţirii mecanismelor de prevenţie ale autorităţilor de supraveghere, în vederea administrării situaţiilor de dificultate financiară ale entităţilor supravegheate, astfel încât să se creeze premisele redresării acestora, sau lichidării ordonate cu scopul evitării afectării fondurilor publice.

Această abordare va pune accentul pe salvarea părţilor viabile ale business-ului, cu efecte benefice asupra consumatorilor, asupra stabilităţii financiare şi a economiei în general. Prin urmare, adoptarea unei legi privind redresarea şi rezoluţia asigurătorilor este determinată de necesitatea administrării eficiente a situaţiilor post-criză prin absorbirea pierderilor în principal de către acţionarii şi creditorii societăţii aflate în dificultate financiară imediată sau iminentă.

Noutatea constă în legiferarea şi operaţionalizarea instrumentelor de prevenţie şi intervenţie ale autorităţii de rezoluţie (ASF), care, odată primind aceste competenţe şi responsabilităţi, va solicita/impune iniţial planurile de redresare, construite pe baza unor scenarii de criză, astfel încât, în cazul unor situaţii reale, asigurătorii să aibă capacitatea de a reacţiona rapid, eficient şi cu pierderi cât mai reduse.

Mijloacele de intervenţie pot fi aplicate gradual, în funcţie de situaţia particulară a asigurătorului în cauză şi au ca obiectiv evitarea aplicării unor măsuri de ultimă instanţă, regăsite în implementarea eventualelor planuri de rezoluţie.

Strategia de business a asigurătorilor va trebui să se raporteze la aceste planuri, devenind mai prudentă, dar în acelaşi timp sustenabilă pe termen lung, astfel societăţile devenind rezistente la condiţii adverse de piaţă.

În cadrul aplicării procedurii de redresare, ca etapă ex-ante intervenţiei timpurii, se are în vedere atât eliminarea unor deficienţe în activitatea desfăşurată, cât şi evitarea deteriorării situaţiei financiare.

Autoritatea de rezoluţie are posibilitatea de a interveni activ, prin măsuri de reducere a profilului de risc al asigurătorului, de aplicare a măsurilor de recapitalizare, de revizuire a strategiei şi structurii acestuia, urmate de măsuri de intervenţie timpurie.

Măsurile ce pot fi adoptate în cadrul procedurii de rezoluţie şi instrumentele de rezoluţie aplicabile trebuie să răspundă obiectivelor rezoluţiei, şi anume: protejarea creditorilor de asigurări, minimizarea impactului asupra fondurilor de protecţie, evitarea efectelor negative semnificative asupra stabilităţii financiare a pieţei de asigurări, menţinerea funcţiilor critice.

Instrumentele de rezoluţie se referă la:

1. vânzarea activităţii şi a portofoliului sau numai a unei părţi din activitate, sau a unor părţi ale portofoliului, şi transferul de acţiuni, de alte instrumente de proprietate, instrumente de datorie, active, drepturi sau obligaţii sau orice combinaţie a acestora, de la un asigurător supus rezoluţiei către un destinatar sau o instituţie-punte;

2. separarea activelor unui asigurător sau ale unei instituţii-punte şi transferul acestora către un vehicul de gestionare a activelor, această soluţie putând fi folosită numai împreună cu un alt instrument de rezoluţie;

3. reducerea valorii sau conversia datoriilor în instrumente de capital.

Măsurile sunt concepute şi trebuie aplicate într-o manieră care să asigure protejarea intereselor asiguraţilor, continuitatea funcţiilor critice, lichidarea ordonată a asigurătorului rezidual sau continuarea activităţii într-o formulă restructurată. Aceste operaţiuni vor avea ca efect reducerea impactului financiar asupra fondului de garantare şi, implicit, a efortului celorlalţi asigurători.

Implementarea măsurilor de rezoluţie va avea un impact semnificativ asupra acţionarilor, activelor, drepturilor şi obligaţiilor creditorilor, cu excepţia creditorilor de asigurări, şi nu în ultimă instanţă asupra stabilităţii financiare în ansamblu, creând premisele prevenirii sau atenuării apariţiei riscului sistemic.

Dincolo de mecanisme şi proceduri noi, prevederile proiectului de lege privind redresarea şi rezoluţia în asigurări au drept finalitate responsabilizarea tuturor decidenţilor, acţionari sau management, faţă de strategia şi modul de conducere a afacerii, în condiţii de piaţă volatile, cu potenţial de deteriorare rapidă.

Prin legiferarea acestor mecanisme, legiuitorul va permite construirea unei structuri funcţionale şi a unor mecanisme capabile să abordeze pragmatic şi eficace operaţiunile de restructurare sau lichidare a societăţilor de asigurare aflate în dificultate, asigurând totodată o protecţie crescută creditorilor de asigurări.