OPINII Regimul juridic al transparenţei fiscale

Impozitul pe profit şi impozitul pe dividende sunt fundamentate greşit în România, întrucât se taxează de două ori aceeaşi plus - valoare.

Dacă în anul 2004, impozitul pe profit era de 25% şi impozitul pe dividende de 5%, ceea ce rezultă într-un dublu impozit pe plus-valoare de aproximativ 28%, în 2006 lucrurile nu s-au schimbat aproa­pe deloc, în ciuda intenţiei declarate a Ministerului de Finanţe de a generaliza taxa unică de 16%. Un impozit pe profit de 16% la care se adaugă, ulterior, un impozit pe dividende de alte 16% duce cam tot la 28% impozit cumulat. Dacă iau în calcul şi nivelul foarte ridicat al contribuţiilor la asigurările sociale şi la sistemul de asigurări sociale de sănătate, n-aş zice, deci, că fiscalitatea este mică în România.

Dubla impozitare a plus-valorii nu îşi are nicio justificare economică sau juridică în cazul societăţilor comerciale familiale şi al societăţilor profesionale, cu sau fără personalitate juridică, societăţi care reprezintă cea mai mare parte a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.

Din punct de vedere juridic, societăţile comerciale de persoane, cele unipersonale şi cele profesionale se află la graniţa între persoana juridică (caracterizată prin limitarea răspunderii asociaţilor faţă de datoriile societăţii, capacitatea juridică proprie a societăţii şi separaţia de patrimonii între societate şi asociaţi) şi întreprinderea individuală (caracterizată prin răspunderea nelimitată a întreprinzătorului, cu întregul patrimoniu comercial sau profesional, pentru datoriile comerciale sau profesionale). Cele mai multe dintre societăţile respective aleg personalitatea juridică pentru limitarea răspunderii. Practic însă aşa-zisul patrimoniu al societăţii se confundă cu patrimoniul asociatului unic sau al asociaţilor, atât în intenţia şi faptele asociaţilor, cât şi în conştiinţa terţilor cu care aceştia fac afaceri, de unde inexistenţa unei reale separaţii de patrimonii, care să indice o personalitate juridică reală. O primă concluzie care se degajă este aceea că este o ipocrizie şi, în orice caz, nu se justifică în aces­te cazuri: din moment ce nu există personalitate juridică, nu se poate impozita societatea cu impozit pe profit şi asociaţii cu impozit pe dividende. Logica juridică ar impune aplicarea unui singur impozit, direct în sarcina asociaţilor, res­pectiv impozitul pe venit, de 16%. Personalitatea juridică este, în mod normal, un paravan care separă afacerile şi responsabilitatea asociaţilor de cele ale societăţii, dar acest paravan fie nu există în cazul societăţilor de care vorbesc, fie este . De aici şi sintagma , des utilizată şi aplicată în ţări ca Franţa, Marea Britanie, Germania şi Olanda.

Din punct de vedere economic, dubla impozitare a plus-valorii în cazul IMM-urilor are cel puţin trei consecinţe negative grave: un grad redus de conformare voluntară a contribuabililor, un grad redus de fiscalizare a economiei şi un volum ridicat al . Este evident că o fiscalitate mare duce la un grad mare de evaziune fiscală () sau la multiplicarea tehnicilor de optimizare fiscală (), de unde un grad redus de încasări la bugetul de stat din impozite şi taxe (aproximativ 30% din PIB, în prezent). Spre exemplu, regimul fiscal aplicabil microîntreprinderilor a dus la existenţa, în prezent, a aproximativ 170.000 microîntreprinderi, dintre care un minim de 150.000 sunt, de fapt, întreprinderi unipersonale, cu cel mult un angajat, şi acela fictiv. Acestea sunt <întreprinderi> prin care se plătesc, de fapt, salarii sau alte prestaţii salariaţilor de top, evitând în acest fel plata contribuţiilor la asigurările sociale şi la asigurările sociale de sănătate. Chiar dacă, într-un viitor previzibil, microîntreprinderile vor fi des­fiinţate, cei 150.000 de asociaţi unici vor găsi alte mijloace de optimizare fiscală, că de idei nu ducem lipsă. Pe de altă parte, în sectorul IMM-urilor de familie sau profesionale, sector dedicat aproape în exclusivitate serviciilor, ar putea fi atrasă în volum mare forţa de muncă plecată în prezent în străinătate, cu condiţia ca regimul fiscal să nu le mai fie atât de ostil ca până în prezent. Atrag atenţia că în România există 14 profesii liberale sau reglementate, în sistem lucrând în jur de 2 milioane de persoane, care merită o consideraţie mai atentă din partea Guvernului.

Ei bine, soluţia optimă la cele trei probleme economice grave de mai sus este trecerea la regimul faţă de IMM-urile de familie sau profesionale. Aceas­tă formă de impunere presupune că impozitul trece dincolo de paravanul personalităţii juridice a societăţii, direct la asociat/asociaţi, care vor plăti un impozit unic de 16%.

Să luăm exemplul Franţei, unde regimul transparenţei fis­cale se aplică societăţilor de persoane (societăţile în nume colectiv şi cele în comandită, existente şi la noi; echivalentul acestora în dreptul anglo-saxon este partnership-ul), societăţilor unipersonale în care unicul asociat este o persoană fizică (avem şi noi), societăţilor civile profesionale şi Grupurilor de Interese Economice, GIE (şi modelul acestuia a fost nostrificat). De altfel, pentru implementarea transparenţei fiscale putem lua chiar exemplul legislaţiei noastre, întrucât societăţile civile profesionale de avocaţi, notari, medici etc. se supun, conform Codului Fiscal, impozitului pe venit şi nu impozitului pe profit şi impozitului pe dividende, chiar dacă unele dintre aces­tea sunt mari întreprinderi, cu milioane de euro cifră de afaceri anuală. Aş face remarcat un mecanism introdus în legislaţia noastră prin Codul de procedură fiscală, care permite ca fiscul să urmărească, pentru plata datoriei unei persoane juridice, pe membrii sau asociaţii acesteia (, tehnică împrumutată de la fiscul american). Fiscul a încercat să îl aplice într-un caz celebru, dar deocamdată mai aşteptăm rezultatele. Dacă e permis fiscului să străpungă paravanul personalităţii juridice, de ce nu ar fi permis şi asociatului să pretindă să fie impozitat direct cu impozitul pe venit?

În Parlament se află în dezbatere o amplă modificare a Legii societăţilor comerciale. Ar fi o bună oportunitate pentru Guvern să ne arate că are viziune de perspectivă pentru Româ­nia şi să introducă opţiunea pentru regimul transparenţei fiscale şi al contabilităţii în partidă simplă pentru IMM-urile familiale şi profesionale. Desigur că stabilitatea şi predictibilitatea sunt cele mai bune , dar nimic nu împiedică Guvernul să aplice acest regim al transparenţei fis­cale începând cu iunie 2007, mai ales că ţări cu tradiţie ca Franţa, Marea Britanie şi Germania o fac de decenii. Eu unul nu am văzut nicio strategie la ultima modificare a Codului Fiscal şi nu văd de ce ne-am teme de o astfel de modificare. Niciun proiect de mare anvergură şi pe termen lung, niciun sector stimulat cu facilităţi sau vreun sector descurajat prin mijloace fiscale nu sunt vizibile la ultima modificare a Codului Fiscal. Poate Guvernul îşi va propune să faciliteze creşterea IMM-urilor, creşterea gradului de conformare voluntară în acest sector şi creşterea locurilor de muncă, poate că va vrea să depăşească pragul psihologic al celor 30 de procente din PIB al sumelor încasate la buget, şi atunci poate că va accepta să introducă regimul transparenţei fiscale.