OPINII  Transelectrica, între marea afacere şi mica ciupeală

Privatizarea prin bursă a celui de al doilea pachet din Transelectrica (simbol TEL) a fost un succes pentru stat, mai ales după experienţa nefericită cu Petrom de anul trecut, când acţiunile scoase la vânzare nu s-au vândut. Ca să fiu sincer cu totul, eu mă bucur că acea privatizare a eşuat, nu numai pentru faptul că acum preţul acţiunilor SNP este substanţial mai mare decât cel din oferta făcută atunci, cât mă bucur de prostia celor cu bani, care au avut posibilitatea de a lua ceva foarte bun şi foarte ieftin şi au ratat ocazia. Cei care manipulează din vorbe piaţa au pus pe tapet sloganul corelării cu pieţele externe, care este o gogoriţă imensă, dar care ţine la fraieri. Căci orice analiză serioasă pe ultimii patru ani a indicilor globali ai pieţelor de capital serioase şi enumăr aici SUA, Germania, Marea Britanie, Franţa şi Japonia, ca să fiu totuşi oarecum selectiv şi nici să cer prea mult efort şi timp al celor care ar fi dispuşi să facă această analiză comparativă cu indicii BET (oricare ar fi ei), arată că nu este prea multă corelare, nici măcar de trend, nemaivorbind de amplitudine.

Ultima ofertă TEL, cum se ştie, a avut succes deplin. Marii investitori au cumpărat cu 14,9 lei pe acţiune 90% din acţiunile scoase la vânzare, iar amărăştenii, restul de 10% cu 15,71 lei. Trebuie să reamintesc faptul că preţul pe piaţă la momentul alegerii intermediarilor tranzacţiei era în jurul valorii de 17 lei, deşi anterior fusese peste 18 lei. Cei mari, parcă înţeleşi în cuget şe simţiri, cum se spune, chiar dacă au suprasubscris cu peste 40% cantitatea, s-au limitat la preţul minim de 14,9 lei, care a devenit şi preţ de adjudecare. Amărăştenii au plusat şi au determinat un preţ de 15,71 lei, cum spuneam. Pe toată durata ofertei, preţul din piaţă a fost pest-e 16 lei. Cu totul surprinzător şi chiar inexplicabil, după ce acţiunile subscrise au intrat în contul cumpărătorilor, preţul a scăzut dramatic, la un moment dat fiind 15,1 lei după ştiinţa mea, dar posibil să fi ajuns şi mai jos. Cum este posibil ca cineva să decidă să vândă acţiuni sub preţul de adjudecare? Căci cu siguranţă nu marii investitori au vândut. O explicaţie posibilă ar fi numai aceea că unii investitori au făcut împrumuturi pe termen scurt şi văzând că nu le-a ieşit mica ciupeală, au decis să vândă în pierdere să scape de datorii şi de o pierdere şi mai mare. Altfel o explicaţie logică nu există. Transelestrica oferă un dividend onorabil de 1,1 lei / acţiune care reprezintă un randament cu 20 - 25% mai mare decât dobânda bancară medie pe piaţă. În plus, este o societate cu potenţial foarte mare, mai ales dacă va avea o administraţie corporativă privată, de presupus că va fi, în condiţiile în care deja partea deţinută de investitorii privaţi plus Fondul Proprietatea se apropie de 50%. Şi atunci de ce această evoluţie ? Poate numai ca să iasă din peisaj ultimii ignoranţi. Pentru că în titlu am vorbit şi de marea afacere, apoi aceea aparţine SIF5 Oltenia ( oare de ce trebuie să ne mire?), care cumpărând 1.855.000 acţiuni a ajuns să deţină bine peste 5%, devenind al treilea acţionar după stat şi Fondul Proprietatea. Acest statut îi va aduce mai mult ca sigur şi un loc în CA la prima alegere pe baza votului cumulativ, dar şi un dividend imediat de 4 milioane lei şi un profit viitor respectabil, fie din dividende, fie din vânzări. La cum îl cunosc eu pe şeful lor cel mare, nu m-aş mira dacă nu se află acum printre cumpărătorii din piaţă, sau printre cei care vor cumpăra dacă FP se hotărăşte să vândă. Avea dreptate un administrator de SIF din provincie care spunea că SIF-urile ar trebui să des-fiinţeze birourile de analiză de inves-tiţii în piaţă şi să lase un singur om care să urmărească ce cumpără şi unde investeşte SIF5, iar apoi SIF-urile să facă la fel. Şi nu era chiar o glumă.

În concluzie, bravo cumpărători, ruşine vânzători la Transelectrica. Nu includ aici şi statul. Căci numai reducându-şi participaţia statul poate câştiga mai mult.