O(s)ama executat de O(b)ama Evenimentul care n-a fost încă

Faptul că a murit un om este un eveniment? Pentru viaţa lui, da! Pentru cei din preajma sa, rude, prieteni, este un fapt cu impact emoţional şi social marcant! Poate fi moartea unei persoane un eveniment politic internaţional? Dacă persoana în cauză este cel mai căutat organizator şi inspirator de atentate, promotorul unui nou sistem de terorism, care afectează viaţa a milioane de oameni, simultan, în cele mai diferite colţuri ale planetei, din New York, pînă în Bali şi din Londra pînă la Moscova, iar dacă pe deasupra îl cheamă bin Laden, atunci este! Cum ar putea să nu fie un eveniment?

Îmi asum riscul să spun că dispariţia dintre cei vii a unui om, a oricărui om, nu este un eveniment, pentru simplul şi atît de banalul motiv că, dintre toate evenimentele vieţii noastre, moartea rămîne singurul cert! Dispariţia lui Osama bin Laden, în aceste sens, nu este nici ea un eveniment! Este un fapt care ne plasează, însă, pe toţi, dincolo de cursul obişnuit, chiar dacă incoerent şi imprevizibil al evenimentelor, într-un teritoriu al realităţii pe care francezii l-ar numi contra-eveniment, iar englezii anti-eveniment! În acelaşi teritoriu unde ne-au exilat moartea năpraznică, nedreaptă şi atît de ilogică a celor care la 11 septembrie se aflau deja la muncă în Turnurile Gemene; ca şi a pasagerilor din avioanele transformate în arme de distrugere în masă; ca şi a pompierilor, lucrătorilor din reţeaua medicală, ori din poliţia locală ce încercau să salveze vieţi umane dintre ruine şi au sfîrşit sfărîmaţi sub ele. La fel ca fiecare dintre morţile militarilor masacraţi de explozia de pe U.S.S. Cole, în atentatele cu bombă din Afganistan, Spania, India sau Pakistan, ori a civililor capturaţi în Irak pentru a fi decapitaţi în faţa camerelor de luat vederi!

Eliminarea lui bin Laden, în urma operaţiunii militare americane din Pakistan are, însă, potenţialul să devină un eveniment, adică să reaşeze lucrurile in viaţa multor locuitori ai planetei Pămînt, într-o ordine mai puţin îmbibată de frică şi tragedie, de ură şi de psihoze morbide. Acest eveniment însă, nu a avut loc, deocamdată. De abia acum el aşteaptă să se nască!

Ceeea ce îl favorizează, în primul rînd, este dispariţia, odată cu persoana fizică bin Laden, a celui mai important suport simbolic pentru teroris-mul internaţional.

Încrîncenarea din primele momente şi jurămintele de răzbunare pot crea, pentru un timp, o anume efervescenţă în rîndul militanţilor Al Qaida, dar ea se va stinge repede şi problema organizaţiei abia atunci va sta în faţa "moştenitorilor", în toată perplexitatea ei. Nici unul dintre apropiaţii săi, nimeni din această generaţie, nu va putea umple locul rămas gol. Locul Simbolului Viu! Implozia rapidă a Al Qaida, dacă nu destrămarea ei pe bucăţi şi reţele, este consecinţa directă cea mai probabilă, în ciuda celor care, în aceste zile, se vor grăbi să anunţe, ori să revendice noi acţiuni de pedepsire a "infidelilor" americani, ori europeni şi continuarea liniei strategice şi a politicii "liderului istoric", recent dispărut. În rest, impactul de durată al ieşirii din scenă a lui bin Laden va fi relativ redus.

Oricît de puternic încărcate emoţional sunt reacţiile americanilor astăzi, alegerile de peste un an vor fi decise de agenda economică, de alte spaime şi speranţe, decît cele legate de terorismul islamic internaţional şi ameninţările pe care el le creează în continuare pentru cetăţeni şi funcţionarea normală a societăţii americane. Desigur, Administraţia actuală de la Casa Albă şi, personal, Preşedintele Obama vor încasa unele dividende politice. Cît de importante vor fi ele în viitoarea bătălie electorală rămîne, însă, de văzut. Eu cred că nu foarte mari, în orice caz nu decisive. Republicanii vor putea spune oricînd, cu mare credibilitate şi se vor grăbi să o facă: Obama a primit pe tavă succesul unei linii strategice, gîndită şi iniţiată de noi, bazată pe combaterea directă, activă, pe scară militară largă, în fieful teroriştilor, a fenomenului care a schimbat mai mult decît orice viaţa Americii secolului XX şi XXI.

Nici organizaţia creeată de bin Laden nu-şi va schimba peste noapte agenda, obiectivele, ori chiar planificarea operaţiilor. Se schimbă doar linia orizontului şi poziţia faţă de Steaua Norocului; şansele ca mîine şi oricînd în viitor Al Qaida să mai fie ceea ce a fost în timpul vieţii lui bin Laden se prăbuşesc către Apus.

Nu moartea unui om a schimbat vreodată soarta omenirii, ci ceea ce oamenii, de la cei politici, decidenţii, la cei mai obişnuiţi dintre "anonimii" planetei, cei care decontează pe propria spinare efectele deciziilor celorlalţi, au ştiut sau nu au ştiut, au putut sau nu au putut, au vrut sau nu au vrut să facă ceva cu şansa, care se iveşte doar din cînd în cînd, de a-şi aşterne viaţa în matca normalităţii.

Acesta este evenimentul pe care, încă, îl aşteptăm!