Piaţa de artă într-o primăvară infestată

Ciudată primăvară ne-a fost dat să trăim! Trebuie să stăm în casă, să privim soarele şi culorile, incredibilele culori ale primăverii, prin geam sau din pridvor. Am vrut să scriu balcon, dar asta este deja cam depresiv. Noroc că iarna, care nu a fost astă-iarnă, a venit acum. După ce trecu un sfert de primăvară, au venit viscolele, cu zăpadă cu tot. Peste toate acestea, obsesia virusului ucigaş, măsurile excepţionale, unice în istoria omenirii, luate cu această ocazie, avalanşa tsunamică de informaţie, contrainformaţie şi comunicare.

Vara asta sucombată sub virusul cu coroană a schimbat totul, chiar şi pe oameni. Când văd programele propuse pentru martie, eventual şi aprilie-mai, apropae că îmi vine să cred că trăim un vis din care ne vom reveni, că nu se poate să fie totul închis, cu duritate, că ştirile numără morţii în chinurile acestei boli, că vămile sunt luate cu asalt de mulţimi chinuite, că oamenii suferă în spitale şi în faţa lor, că amenzile au devenit un criteriu de eficienţă organizatorică, că viitorul este incert din toate punctele de vedere.

Arta şi cultura s-au refugiat şi ele în online-ul unde părea să se fi mutat noţiunea de virus. Acum, muzeele se vizitează şi albumele de artă se citesc exclusiv virtual. Şi vestitele târguri de artă s-au mutat online, iar licitaţiile au trecut de la atmosfera de vacanţă, când se licita online, la permanenţa acestei formule. Pentru că, la o primăvară online, nici licitaţiile de artă nu pot fi altfel.

Aşa s-a ţinut şi Licitaţia de primăvară, una dintre cele 4 vânzări de anotimp organizate de Artmark. Licitaţii online se ţin de ceva timp la numita casă se vânzări de artă, dar acum asistăm la un fenomen obişnuit al actualei crize, mutarea în online a unei activităţi care presupune aglomeraţie fizică. Au fost oferite 173 de loturi, cu semnături de renume, aproape exclusiv din piaţa şi cultura românească. Rezultatele vorbesc de o vânzare de succes şi, în acelaşi timp, pot fi psihanalizabile. Au avut succes scenele pascalo-rurale, iar "Drumul spre şcoală", semnat Octav Băncilă şi datat, tot în dreapta, jos, în 1915, a fost adjudecat cu 13 mii de euro, estimarea maximă fiind de 4,5 mii. Chiar înainte se vânduse "Ţărăncuţă cu cobiliţă", tot de Băncilă, cu 20 de mii de euro, estimarea maximă fiind de 16 mii de euro. Dar, dacă vedem şi estimarea minimă, de 9 mii, sub care se află chiar şi preţul de pornire a licitaţiei, realizăm saltul realizat de preţ. Pictura despre şcoală arată un bătrân foarte pitoresc care trage de un ştrengar, lipsit însă de ghiozdan sau alte instrumente ale procesului didactic şi pedagogic. Probabil că actuala situaţie, visul de aur al copilului sau, mai ales, al adolescentului, acela de a suspenda sine die şcoala, a avut un oarece impact asupra deciziei de cumpărare sau chiar a denumirii respectivei picturi.

În creştere, la 3.750 de euro, fără entuziasm şi strălucire, s-a vândut şi o pictură de Sorin Ilfoveanu, "Mire şi mireasă". În a treia zi de la vânzare, pictorul Sorin Ilfoveanu, unul dintre cei mai buni şi apreciaţi din vremea pe care o trăim, a scris pe Facebookul său, la poza cu pictura ce se vânduse la Artmark: De obicei nu adaug text la postările în care pun lucrări de ale mele. Dar aceasta nu este o lucrare, ci un fals! Un fals vândut prin intermediul unei case de licitaţii, care probabil l-a şi certificat: (urmează linkul). Din păcate, acum trăim vremuri mult prea apăsătoare astfel încat să ne batem capul şi cu asemenea fapte. Aveţi grijă de voi şi să ne reîntâlnim cu bine! Şi a semnat: Sorin Ilfoveanu

Surse media semnalează şi un răspuns al casei Artmark, care ar fi fost, însă, şters chiar de postant. Acolo, se afirmă că lucrarea "este autentică" şi că pictorului Sorin Ilfoveanu i s-ar fi spus că urmează să fie scoasă la vânzare respectiva lucrare care "provine de la un membru al familiei dvs. extinse, fiind proprietatea unui membru cu care nu vă mai aflaţi în bune relaţii". Din ce a mai rămas public din respectiva postare mai aflăm că: "Înţelegem să rămânem obiectivi, dar nu legitimăm dreptul de a cenzura punerea în vânzare de către colecţionari a unor lucrări mai vechi, considerate de autor astăzi nereprezentative, ori a unor lucrări primite cadou, mai ales că din variile comunicări, scrise ori telefonice, a reieşit că dvs. consideraţi că ar fi necesar să vă daţi acordul pentru revânzarea prin licitaţie publică a lucrărilor primite cadou ori achiziţionate din expoziţii". În prezent, această virtuală reacţie a Artmark nu mai există, au rămas vânzarea în pagina licitaţiei şi postarea Facebook a pictorului Sorin Ilfoveanu.

Într-adevăr, nu există un drept de cenzură a artistului asupra vânzării lucrărilor sale. De fapt, nici artistul nu îşi bate capul cu lucrările sale plecate din posesia sa, dar nici vânzătorul nu are vreun interes să fie în contradicţie cu artistul. Cel puţin, aşa este în alte părţi, mai vestice. La noi funcţionează o serie de specificităţi de piaţă, este normal să existe aşa ceva, deşi aceste trăsături nu sunt mereu normale. La noi, artistul se ocupă singur de toate, şi multe domenii îi sunt străine. De aceea îl sperie tevatura administrativă şi îl îngrozeşte cea juridică. Chiar dacă afirmă clar că lucrarea vândută este un fals, Sorin Ilfoveanu nu va merge în justiţie, aşa cum, probabil, îl sfătuieşte cu insistenţă multă lume. Şi numai la noi fuge lumea de lucrările de tinereţe, considerând că talentul se trezeşte în om doar când îi apare o diplomă în mână.

Lucrarile de tinereţe ale unui artist sunt o categorie aparte, tratată ca atare şi pe piaţă. Acolo se văd istoria devenirii sale, influenţe sau mugurii originalităţii înfloritoare de mai târziu. Mulţi artişti se strică la bătrâneţe, când societatea le strică imaginaţia şi inocenţa. Cât despre lucrările făcute cadou, nicăieri nu se spune că trebuie să fie mai slabe. Pe o piaţă normală a artei, provenienţa nu contează prea mult, decât dacă este vorba de o super personalitate sau de o colecţie celebră, fapte care plusează la preţul de ofertă.

În cazul nostru, însă, avem cuvântul artistului care spune un verdict dur: un fals! Nu vorbeşte de vreo confuzie, vreo supărare intra-familială, de opera de tinereţe sau de vreun ipotetic drept de veto. În alte situaţii, aici mai apăreau şi specialiştii, care făceau analize sau vorbeau din cele cunoscute de ei, în opoziţie cu cele cunoscute de alţii, dar cu ochii pe lucrarea în cauză. Ca să nu zic speţă. Oricum, chiar casa de licitaţii pusese la pagina de catalog a ofertei şi o fotografie preluată de pe site-ul artistului cu o pânză extrem de asemănătoare cu pictura vândută, dar nu identică, surprinsă chiar la şevalet şi numită "variantă a lucrării". Problema vine din faptul că şi lucrarea vândută, şi contestată chiar de autor, dar şi cea originală, preluată din sursa online a autorului, sunt datate, amândouă, în 2015, probabil un an dedicat acestei teme de către artist.

Pictorul Sorin Ilfoveanu este unul dintre cei mai buni, apreciaţi şi scumpi artişti contemporani. În mod normal şi specific, cota sa nu se joacă pe piaţa externă, ci pe cea internă, deci este normal să fie atent ce se propune sub numele său. La fel, comerciantul este privilegiat să aibă posibilitatea de a avea la dispoziţie chiar expertiza creatorului operei de artă. Să profităm cu toţii de minunaţii noştri artişti şi vânzarea de artă să devină un act de cultură. Nu de alta, dar trece primăvara asta frumoasă, dar infestată şi avem multe de făcut în creaţia artistică şi pe piaţa de artă.