FONDUL PROPRIETATEA - UN AN DE LA LISTARE - Gheorghe Piperea: Fondul Proprietatea, o dezamăgire

Reporter: Care este opinia dumneavoastră despre desfăşurarea procesului de despăgubire în România?

Gheorghe Piperea: Este una dintre cele mai mari dezamăgiri. Juridic, ar fi trebuit ca imobilele naţionalizate să fie restituite în natură în 60 de zile de la data intrării în vigoare a Legii 10/2001. Zeci de mii de dosare au rămas în acelaşi stadiu ca în 2001, întrucât ICCJ, secţia civilă, cea mai reacţionară şi cea mai refractară instanţă din ţară, campioana condamnărilor României la CEDO, a decis, contrar CEDO, că acele 60 de zile sunt recomandări ale legii şi, până când domnii primari de genul domnului Opres-cu, nu se vor fi hotărât să restituie imobilul nu proprietarului de drept, ci cesionarului de drepturi litigioase, justiţia nu va putea interveni şi obligă la res-tituire sau măcar la despăgubire. În caz de imposibilitate de restituire în natură, în aceleaşi 60 de zile autorităţile aveau obligaţia să acorde des-păgubiri. În 2005, s-a teoretizat Fondul Propietatea ca vehicul pentru aceste despăgubiri. Listarea sa la bursă (deci, posibilitatea reală de tranzacţionare a acţiunilor acordate cu titlu de des-păgubiri) s-a produs de-abia în 25 ianuarie 2011. Între timp, Fondul Proprietatea devenise fond de inves-tiţii, abandonând, prin voinţa acţionarilor săi instituţionali, rolul iniţial de vehicul de des-păgubire. Iar ANRP (o instituţie care nu ar fi trebuit să existe) "dădea" acţiuni doar acelor cesionari de drepturi litigioase care plăteau cuvenita şpagă. Doar 3000 de acţionari ai Fondului Proprietatea sunt adevăraţii proprietari. Ei nu reprezintă nici măcar 5% din total. Ei nu au decât glorioasa satis-facţie să îşi vândă acţiunile (evaluate la un leu) la 0,4 lei, adică să accepte o pierdere de 60%, un pic mai mică decât pierderea acceptată de fiecare din cei care nu au mai aşteptat listarea, ci şi-au vândut titlurile de despăgubire sau dosarele "inves-titorilor" care au plătit 0,2-0,3 lei pe potenţiala acţiune. În prezent, Statul Român nu mai are nici unu la sută din acţiunile Fondului. Iar titulari de despăgubiri sunt, aşa cum ni se spune recent de către ANRP, peste 145.000. De unde va mai avea bani de despăgubiri Statul Român, în condiţiile în care domnul Preşedinte ne-a angajat pe toţi la un maxim de deficit bugetar de 1,5% pe an?

Economic, mă aşteptam ca, măcar după listare, Fondul Proprietatea să facă piaţa de capital românească să trăiască. Mai degrabă, a alimentat volumul şi lichiditatea altor burse, cum ar fi cea din Viena. Mă aşteptam ca, în calitatea sa de acţionar minoritar la multe societăţi mari ale statului, să determine un management profesionist în aceste companii, capabil să rezolve crizele economice concrete sau generale. Nu a făcut-o, dimpotrivă, prin pierderea procesului cu Romgaz pentru anularea "donaţiei" de 400 milioane lei, Fondul Proprietatea a dat vânt în pânze tuturor acestor companii, care vor continua să procedeze în acest fel "mărinimos", în favoarea acţionarului majoritar, dar în defavoarea acţionarilor minoritari şi a celorlalţi "stakehoders". De altfel, Fondul a şi plecat prost la drum cu noul adminis-trator, din moment ce hotărârea AGA de numire a Templeton a fost anulată de instanţă.

Social şi politic mă aşteptam ca aceste despăgubiri să rezolve o problemă morală a României, aceea a faptului comunist de acum 50-60 de ani, şi să arate că într-o ţară democratică drepturile se realizează, nu se dis-cută sau eşalonează, că meritul este valorizat (şi nu dis-preţuit, prin impunerea ca manageri sau directori a tot felul de învârtiţi politici) şi că ipocrizia este refuzată. Mă aşteptam ca soluţia completă a problemei des-păgubirilor să însemne începutul unei Românii Drepte. Nu s-a întâmplat nimic din toate acestea.

Reporter: În ce măsură consideraţi că Fondul Proprietatea a îndeplinit aşteptările foştilor proprietari/investitorilor/BVB?

Gheorghe Piperea: Aş spune că a fost o farsă de prost gust. Chiar şi "norocoşii" care au apucat să primească acţiuni efective la Fond le-au primit la o valoare nominală de un leu, dar le-au putut tranzacţiona la 0,4 lei, cu mare noroc. Au pierdut a doua oară, de data asta printr-o lege "legitimă" a unui guvern de dreapta. Singurii care au câştigat au fost "investitorii" (în această categorii de capitalişti parazitari includ chiar şi fonduri de investiţii care se consideră respectabile, dar care nu s-au sfiit să îşi pună în frunte foşti preşedinţi ai Fondului şi nu s-au sfiit să cumpere de pe "piaţa gri" titlurile sau dosarele de despăgubire, la 0,2-0,3 lei pe acţiune), şefii Fondului, unii politicieni, unii avocaţi, unii notari.

Iar Bursa nu a avut de câştigat. Sunt doar 3000 de investitori activi pe piaţă (declaraţie de campanie electorală a actualului preşedinte a BVB). E penibil. Volumele de tranzacţionare au fost cu mult mai mari la Viena, unde nu s-au listat acţiuni FP, ci doar warante având ca activ suport acţiuni BVB. Ideea de a îndeplini aşteptările investitorilor este, evident, o glumă.

Reporter: Au apărut informaţii că există o propunere de lege prin care ar putea fi plafonate despăgubirile foştilor proprietari. Ce ştiţi des-pre această iniţiativă? Credeţi că este o soluţie bună? Ce consecinţe ar avea o astfel de lege?

Gheorghe Piperea: Ca şi dumneavoastră, nu ştiu decât de existenţa acestor zvonuri. Chiar dacă plafonarea pare a fi o sugestie a CEDO făcută în cauza pilot contra Româ-niei din iulie 2010, nu cred că ar fi o soluţie bună, în primul rând pentru că s-ar încălca principiul speranţei legitime şi ar introduce o discriminare nepermisă între cei care au primit despăgubiri la valoare teoretic integrală (s-a văzut că această valoare a fost doar nominală în cazul acţiunilor FP) şi cei care vor primi despăgubiri plafonate. Am fi în plină ne-convenţionalitate. De altfel, des-păgubiri "cash" plafonate au fost propuse la un moment dat şi de fos-tul ministru Vosganian, dar acestea au fost imediat stopate din lipsa de fonduri. Aritmetic, am putea face un calcul - să zicem că despăgubirile s-ar plafona la 50% din valoarea totală. Conform agentului României la CEDO, declaraţie consemnată în cauza pilot, totalul despăgubirilor ar fi de 24 miliarde euro. De unde ia Statul român acum, pe loc, 12 miliarde euro? Nu îi are, pentru că mai întâi trebuie să plătească promisiunea făcută FMI de domnul preşedinte, de finanţare cu 5 miliarde dolari a FMI... Şi, în fine, în cauza pilot, CEDO a dat Statului român 18 luni ca să găsească o soluţie concretă la problema despăgubirilor. La modul în care este văzută actuala putere de Piaţa Universităţii acum, mă îndoiesc că o astfel de lege mai trece mai devreme de 2013, după alegeri. Deci, uitaţi de ea. Trebuie să ne întoarcem la calea complicată, a proceselor...