PLASAMENTE ALTERNATIVE Ce mai cumpără românii şi de unde

După o matură chibzuinţă şi o lungă privire în portofel/portmoneu/portvizit, mulţi dintre noi am constatat că nu putem cumpăra "Cuminţenia pământului". Desigur, nici viaţa şi nici subscripţia publică nu s-au încheiat vineri, 30 septembrie, unde mai pui că licitaţiile de artă au continuat nestingherite şi nici galeriile de artă nu s-au închis. Târgurile de toamnă sunt mai puţine şi mai triste dar nici măcar vremea rece nu a împiedicat derularea în splendoare a târgului de vechituri de la Negreşti, care a împlinit 201 ani. A venit lume de peste tot şi a avut ce nu are nici "George Enescu", adică programe turistice dedicate evenimentului, cu transport, masa, cazare şi participare. Au fost ciobani şi ciobăneşti mioritici, public şi comercianţi maghiari, ii şi cămeşoaie, oale şi ulcele, bronzărie, sifoane vechi, reci, şi goale, mobilier divers, obiecte utilitare extraordinar de frumoase şi pline de imaginaţie, amintiri şi suveniruri, presă şi arhivă, pictură şi sculptură, insigne şi numismatică, oferte Mitteleuropa, chinezisme şi turcisme, adică marfă obişnuită, dar şi specifică şi neaşteptată. Mai sunt două zile din acest talcioc de vis, dintre munţi şi civilizaţii.

Un astfel de târg este un spectacol în sine, o provocare pentru spiritele căutătoare sau doar enciclopedice, un sine-qua-non pentru colecţionari, cam de orice fel pentru că ineditul şi neaşteptatul se află la orice pas şi au prostul obicei să apară atunci când tocmai ai lipsit de la întâlnirea cu acest spectacol multicolor. Rapidă este şi întâlnirea cu oferta caselor de licitaţie, cumperi şi plăteşti dar tot mai ai ceva timp de gândire, desigur, înainte de vânzare că pe urmă e prea târziu. Dacă s-a vândut dar dacă nu, unele case îţi mai dau o şansă, una ocultă, după lovitura de ciocan care a încheiat vânzarea publică. Şi nu de puţine ori, ofertele, vândutele şi nevândutele, revin în licitaţie, acum destul de repede şi la aceeaşi casă, după un timp, la preţuri mai mari sau la preţuri mai mici. Desigur, dacă nu s-a vândut prima dată, oferta revine la un preţ mai mic. Dacă s-a vândut şi reapare cu un preţ mai mic, fără ca euro sau dolarul să se fi prăbuşit, între timp, în raport cu leul românesc, atunci ceva e ciudat, în faliment, răzgândit sau ilegal.

Dar ce mai poate cumpăra românul de la el de acasă, în afară de sculpturi celebre şi obiecte neînsemnate? În primul rând ar fi ocazia unică, de-a dreptul istorică, de a te înfrupta dintr-o adevărată agoniseală de colecţionar, picturile familiei Manu. Aşa cum am mai subliniat când vorbeam de Salonul medieval, şevaletul a apărut târziu în arta românească, iar picturile Manu sunt cam de atunci, din secolul al XlX-lea, iar prin secolul XX au trecut jumătate în colecţia familiei, iubite şi respectate, apoi în muzeul statului, confiscate şi depozitate. După retrocedare şi scoaterea la vânzare, cu 25 de mii de euro s-a licitat portretul lui Alexandru manu de Teodor Aman, cu 16 mii de euro portretul vornicesei Anica manu şi al fiului său Dimitrie, 13 mii portretul Caimacamului Constantin Cantacuzino pictat de Pavel Djurcoviciu. Trei picturi de Mihail Toepler s-au dat în descreştere: 13 mii de euro pentru portretul doamnei Sofia Ipsilanti, nevasta lui vodă Ipsilanti, 12 mii pentru hătmăneasa Maria Cantacuzino şi 11 mii pentru pictura care îl reprezintă pe marele vornic Mihail Manu cu fiica sa, Ecaterina. De acelaşi autor, portretul logofetesei Maria Dudescu, proprietara Dudeştilor, a primit 8 mii de euro. În general, preţurile au fost mici - 25 de mii de euro un Aman autentic! şi sub estimarea minimă.

Mai multe oferte au rămas neadjudecate şi înainte de a discuta dacă asta este bine sau rău să vedem din ce motiv s-a întâmplat asta. Să nu fi vrut nimeni să dea 6 mii sau ceva mai puţin pentru portretul domnitorului Nicolae Mavrogheni de Grigore Popovici Zugravul? Sau cumva să fie prea scump? Poate nici una, nici alta, poate că aşa e piaţa românească. Oferta face parte din categoria portretelor care nu sunt cumpărate decât dacă reprezintă pe cineva cunoscut. Impozantul portret de grup al familiei marelui vornic Mihail George Manu şi familia sa, în calitate de ctitori ai bisericii din Leordeni era estimat la cel puţin 10 mii de euro, dar nu a primit nici pornirea de sub acest nivel, deci a rămas nevândut deşi este piesă inestimabilă, inclusiv pentru calitatea sa estetică.

Nimeni nu va cumpăra un portret al lui Iorga sau Mihai Viteazul oricât de faimos e personajul şi patriot clientul. Semnătura poate ajuta, dar nu prea mult. Înainte de 1989, marii pictori îl portretizau pe dictatori, dar şi pe personajele scoase în faţă de ideologia naţională, poeţi, voievozi, toţi cei care au avut şansa să deschidă calea Epocii de Aur.

În perspectiva revânzării, portretul nu are nicio şansă pe piaţă, indiferent de semnătură. Portretul fără semnătură al lui Manoil Manu, mare hatman al Moldovei, vine din istorie şi rămâne acolo deşi preţul e unul jenant pentru vremurile noastre, adică sub 2-3 mii de euro. Nevândut a rămas şi portretul marelui vronic Ioan Manu, celebrul tânăr în costum oriental din istoria comunistă a artei, are şi semnătura lui Anton Chladek iar estimarea de 10-20 de mii de euro, care permitea şi 8-9 mii la adjudecare, poate părea mare, dar nu suficient încât să lase deoparte această lucrare de excepţie, istorică şi esenţială pentru pictura românească, în general, şi pentru începuturile artei, la noi. De ce nu se cumpără, aşadar? Pentru că, aşa cum am mai arătat, cererea nu mai ajunge să acopere oferta, care este generoasă şi valoroasă. Piesele sunt bune, preţurile corecte spre accesibile, dar nu se vând. Nu ele sunt de vină ci piaţa şi viaţa, inevitabil.

Pe de altă parte, valoarea acestei oferte ar fi permis o preemţiune care să readucă întreaga colecţie în muzeele statului. Cum ofertele au fost împrăştiate, este puţin probabil ca această colecţie să se reunească vreodată, ea rămânând în cataloagele mai vechi ale Muzeului de artă al naţiunii şi în catalogul acestei vânzări. Altfel spus, această fereastră de istorie a fost defintiv închisă şi nici succesul vreunui talcioc internaţional nu o va face la fel de frumoasă şi luminoasă.