PLASAMENTE ALTERNATIVE Diamantul, ca un mărţişor

Odată la mai mulţi ani, Mărţişorul pică vinerea. Acum este una dintre acele clipe magice, dintre acei ani misterioşi dar norocoşi când Marţişorul este într-o zi de vineri. De obicei se dădea o amuletă, un simbol mic, frumos şi manufacturat, neapărat legat cu un şnur alb-roşu sau roşu cu alb. Apoi cadourile au început să devină mai scumpe şi mai voluminoase, din ce în ce mai diverse şi mai scumpe. Apropierea zilei de 8 Martie a afectat cota Mărţişorului iar ziua martirizatului sfânt Valentin, care precede Mărţişorul, a contat enorm de negativ pentru ofertanţii de mărţişoare netradiţionale. S-a încercat o recuperare în cele două săptămâni dintre pretextele de cadouri, Valentine's Day şi Martzishor, dar etnologii au aruncat în luptă Dragobetele plin de Mana Potion şi spelluri, care este fix în avanpremiera Mărţişorului, e tradiţional, de-al nostru, dacic, şi cam fără ocolişuri. Practic, între 14 februarie şi 8 martie se poate oferi orice şi oricând, pretexte există. Special, în 2019, dacă un creator de modă celebru şi mai în vârstă îţi dăruieşte pisicuţa lui, nu refuza, ar putea fi chiar moştenitoarea averii acestuia.

Primele licitaţii de artă organizate în cinstea şi înaintea Mărţişorului au adus picturile de mici dimensiuni în atenţia dăruitorilor de mărţişoare. Creşterea dimensiunilor picturilor oferite în licitaţiile de Mărţişor a avut ca scop creşterea valorii mărţişorului, dar s-a răzbunat prin dispariţia picturilor din oferta de sezon. Astfel, în cadrul aceluiaşi preţ sau chiar mai mare nu se mai oferă o picturică, ci o bijuterie. La dimensiuni mici, valori foarte mari. Ne întoarcem, într-un fel, la tradiţiile iniţiale.

Ce este mărţişorul şi ce vrea el, ne explică UNESCO, pentru că mărţişorul este, din decembrie 2017, pe Lista Moştenirii Culturale Imateriale a Umanităţii, document cu 508 de poziţii, venite din 122 de ţări. De fapt nu mărţişorul în sine, fie el mic sau mare, ieftin sau scump ca valoare sau însemnătate, este pe lista UNESCO, ci "Practicile culturale asociate zilei de 1 Martie". Cel puţin ştim cum stăm, mărţişorul nu este toată luna, ci numai prima zi a acesteia. Nu mai puţin de patru ţări semnează această înscriere: Bulgaria, Republica Moldova, România şi Macedonia de Nord, pentru că, da, a şi fost operată modificarea titulaturii oficiale a FYROM-ului, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, deşi nu a existat niciodată o republică numită Iugoslavia Macedoniei.

Dar ce sărbătoreşte UNESCO? Într-o traducere care se doreşte cât mai exactă, "practicile culturale asociate zilei de 1 Martie cuprind tradiţii transmise din timpuri vechi care sărbătoresc începerea primăverii". Şi acum apare şi mărţişorul: "Principala practică constă din crearea, oferirea şi purtarea unui şnur roşu şi alb, când vezi prima rândunică, prima barză sau primul copac înflorit. Există şi alte practici locale, referitoare la o celebrare mai amplă a primăverii, cum este purificarea din Moldova. Se consideră că artefactul are menirea să asigure o protecţie simbolică împotriva pericolelor cum ar fi vremea capricioasă, cu practici privind trecerea în siguranţă de la iarnă la vară, a oamenilor, grupurilor şi a comunităţilor. Toţi membrii comunităţii implicate participă, indiferent de vârstă, şi aceste practici contribuie la coeziunea socială, schimburile între generaţii şi interacţiunea cu natura, întărind diversitatea şi creativitatea". În prezentarea UNESCO urmează alte generalităţi de acest fel trecute în contul zilei de 1 Martie. Într-un târziu se vorbeşte de "Martenitsa/Martinka/Mărţişor" ca subiect de workshopuri la muzeele etnografice. Acţiunea este comună celor patru state care au avut iniţiativa şi au reuşit să includă mărţişorul, de fapt practicile de 1 martie, în lista UNESCO. Indiscutabil, povestea mărţişorului în Balcani este foarte bogată, frumoasă şi interesantă.

Pe noi, însă, ne interesează mai mult materialul, mărţişorul de dăruit, că oricum aşteptăm să renască primăvara şi, odată cu ea, natura, omul şi speranţa. Anul acesta chiar am avut noroc, soarele este cu noi, străluceşte şi ne face mărţişoarele să sclipească. Şi chiar dacă nu mai este entuziasmul de altădată, dispărând numeroşii producători gata să îţi ofere stropul lor de imaginaţie, tot vom oferi mărţişoare.

La început a fost doar şnurul, apoi a venit şi artefactul, amuleta legată de el. Multe erau simple monede, cât de simple pot fi frumoasele altoreliefuri metalice, tiraje controlate, mai ales în vremuri în care erau singura imagine artistică disponibilă. Documentaţia de la UNESCO legată de listarea Mărţişorului cuprinde chiar o fotografie de la Institutul Brăiloiu cu un bănuţ, o monedă cu efigia lui Carol l, perforată în partea de sus, în creştetul regelui, cu un fir de lână în culorile clubului Mărţişor.

De numele primului rege al României se leagă şi un mărţişor istoric, cel numit "Mărţişorul Flotei Naţionale Române". Este o mică medalie, lansată în februarie 1913, pentru dezvoltarea Flotei româneşti într-un moment esenţial, între cele două Războaie Balcanice, când România se pregătea să intre în al doilea, de pe o poziţie puternică. Ideea iniţială era să se facă o subscripţie publică, dar ofiţerii în rezervă din Ploieşti au venit cu o iniţiativă, şi aceasta nu era să facă o republică. Militarii ploieşteni, de această dată au propus să fie vândut un mărţişor special, dedicat Flotei. Comitetul de iniţiativă, în care îl regăsim pe I. I. Ionescu-Quintus, tatăl cunoscutului lider liberal Mircea Ionescu-Quintus, a reuşit să bată 100 de mii de foarte frumoase mărţişoare, ca o mică medalie. Jumătate dintre ele erau aurite, şi costau un leu, iar restul erau argintate, la preţul de 50 de bani. Pe aversul mărţişorului-medalie avem doar imaginea puternică a unui vas militar navigând pe o mare tumultuoasă, sub un soare radiant, fără niciun text. Pe revers se află un scut cu coroana regală pe care scrie: "VOCEA POPORULUI VOCEA LUI DUMNEZEU", chiar aşa, cu litere mari. Pe margine, circular, cu diacritice şi tot cu litere mari, scrie "MĂRŢIŞORUL FLOTEI NAŢIONALE ROMÂNE". Sub coroană, de o parte şi de alta a scutului, apare anul 1913 şi preţul 1 LEU. Desigur, la mărţişoarele aurite, care costă un leu, pentru că, la mărţişoarele argintate, preţul de 50 de bani nu este menţionat. Deşi mărţişorul-medalie este micuţ iar reversul destul de aglomerat, cu multe texte, este loc şi pentru semnătura autorului, meşterul medailist Anton Fessler.

Dacă anul trecut Artmark a vândut o minicolecţie istorică de mărţişoare, acum trendul şi-a făcut de cap, astfel că licitaţia de mărţişor a însemnat doar argint şi aur, pietre preţioase, adică bijuterii peste tot şi mai presus de orice. În acest an, preţurile nu au scăzut sub suta de euro şi nu au trecut peste 9 mii. Nouă mii de euro a costat un pandantiv Faberge din aur, decorat cu email şi diamante, al XX-lea din 300, care a ajuns la acest record de licitaţie pornind de la o estimare de 600-900 de euro. Rezumând, preţul de adjudecare este fix de zece ori mai mare decât estimarea maximă, încât mă întreb cine o fi făcut estimarea. La 7.500 avem mai multe oferte, o broşă-pandantiv a celebrei firme Masriera, în stil Art Nouveau, făcută din aur, decorată cu diamante şi safire, dar şi un colier transilvănean din aur, vechi de două-trei secole. Despre prima piesă, broşa-pandantiv, se spune că este fermecătoare, despre colier că este ... piesă de colecţie.

Pe a treia poziţie a podiumului se află nivelul de 4.500 de euro, atins de trei ori într-o singură licitaţie, pentru un colier Cartier din aur alb, cu diamante, ametiste, turmaline şi piatra numită tsavorit sau tsavolit, un inel din aur alb cu un diamant mare, înconjurat de alte diamante, mai mici, şi safire, şi o brăţară tennis din aur alb, tot cu diamante.