PLASAMENTE ALTERNATIVE Mersul faptelor şi al amintirilor

Au fost 52 de oferte la secţiunea de vînzare prin licitaţie, la Alis, a picturilor şi desenelor, inclusiv icoana. Nu s-au vîndut toate, şi nici icoana. Au fost adjudecate restul de 36, şi numai 6 au primit doar preţul care se spera. Celelalte au primit mai mult, unele mult mai mult. Cea mai tare vînzare a duminicii trecute nu a fost Theodorescu Sionul numit "Femeie cu cărţi, flori, fructe şi covor oltenesc", o aglomerare de forţă a artistului, ci o scenă mult mai dinamică, mai numeroasă şi mai copilăroasă, o bucoliadă cu cinci copii, unul la fluier, alţii la horă, de Theodor Aman. Pentru această pictură pe lemn de-a dreptul miniaturală se cereau 80 de milioane de lei, dar s-au dat 360, de 4,5 ori mai mult. Adică expresia "greutatea ei în aur", chit că era pe lemn, şi nu pe hîrtie, a fost depăşită. La mică distanţă după ea - numai 6 milioane - vine o "Femeie în fotoliu" care parcă tocmai a alăptat, deşi nu prea avea cu ce, o visare romantică, uşor kitsch, semnată "stînga jos vertical cu negru" Samuel Mützner, mare pictor, căruia i-am dedicat deja două articole în acest an şi alţii mai multe picturi.

Cu Paul Miracovici, următorul, revenim pe terenul mult mai amplu al creşterilor semnificative de preţ. Cum altfel am putea numi un salt de la 34 de milioane la 140? E drept că avem de-a face cu o creştere de doar 4 ori, dar e vorba de milioane, totuşi, de o creştere care depăşeşte suta de milioane de lei vechi, şi nu o simplă trecere de la cîteva sute de mii la primele milioane cu care se fac miliardele şi zecile de miliarde, că bine că a simplificat Isărescu cifrele, altfel rămîneau bieţii miliardari analfabeţi să gîndească în dolari şi să calculeze în euro. Nu este cazul pieţei de artă, desigur, aici oamenii sînt mai culţi, nu că nu ar avea milioane vechi, dar şi noi. Adică ei, nu noi.

Un alt contemporan, mai puţin longeviv ca Miracovici, deşi nici el nu a spart recorduri în materie, vine şi el cu un salt semnificativ, de la 18 la 60 de milioane vechi. Octavian Angheluţă, nume la îndemîna doar a specialiştilor, îşi rupe, neaşteptat, propriile zăgazuri, mai în forţă ca Dunărea care izbeşte în diguri şi îşi pune o ştachetă de la care se va vorbi ceva mai altfel despre cota sa. Totuşi, povestea nu trebuia să surprindă, nici măcar cît surprinde preţul mic la care a fost apreciată pentru scena deschiderii licitaţiei, cea care urmează momentului aducerii pe scenă, mai greu, că este destul de mare. Vă daţi seama cum a fost adus "Nudul" de anul trecut, cam acum un an, mai exact, dar nu foarte exact, care avea dimensiunile înmulţite cu doi. Acela s-a dat cu 105 milioane de lei vechi, dar şi mai important e faptul că a fost estimat la 62 de milioane, cam preţul de adjudecare la Angheluţă de duminică. Nud-nud, dar ce-au avut cu fata de duminica asta care, e drept, e cam îmbrăcată şi mai şi citeşte, da" nici să încerci să o dai mai mult degea-ba, să scapi de ea din casă, noroc cu mecanismele de autoreglare ale pieţei, care au funcţionat de parcă ar fi englezeşti, direct din atelierele keynesiste.

Tot cu 60 de milioane, cu cît s-a vîndut fata nenudă a lui Octavian Angheluţă, au fost plasate şi nişte crizanteme de Octav Băncilă, cel pe care îl vom asocia mereu cu ţăranul împuşcat cam ca la Hollywood, deşi vina cea mai imputabilă, după Tudor Octavian, o reprezintă tocmai acest gen de naturi, cu flori, şi multe, cam pentru tot cartierul.

Dacă mă întreabă cineva, şi chiar dacă nu mă întreabă eu tot răspund, că mai mult îmi plac florile lui Isachie Popescu din scena "Natură statică cu flori şi cărţi", adjudecată cu 43 de milioane, în creştere de la 30. Asta nu înseamnă că prefer iobagii de început de secol XX în croazieră pe cîmpurile patriei, cam pe fond de noapte, şi nici că aş fi curios cum ar fi pictat C. I. Popes-cu astfel de scene. Dar dacă tot este vorba de oameni, pînă la florile lui Isachie Popescu avem personajele difuze ale Georgetei Năpăruş, propuse cu 24 şi date cu 30 de milioane de lei vechi. Iar dacă naturile moarte sînt subiectul dezbaterii, atunci să nu uităm de duminica dinaintea ultimei duminici, adică de casa Monavissa, care a vîndut una cu mere galbene, o splendoare de Spiru Chintilă, cu 70 de milioane de lei vechi, adică 7.000 de RON, că la GalAteCa mă obişnuisem să scot euro din calculator. Flori am avut şi la Monavissa, galben fiind vasul, totul la preţul de 35 de milioane de lei vechi, o afacere în staţionare, spre deosebire de precedenta, unde s-a obţinut ceva creştere.

Am trecut la ceva mai vechea Monavissă, cea din luna mai, care mai lasă loc la una, peste două zile, deşi ritmul consacrat era de luna şi şedinţa. Atunci să avem în vedere şi un Ţipoia muncitoresc, cu vreo cinci decenii în spate, semn clar că şi în ograda marilor maeştri cresc proletcultisme. Cartierul său muncitoresc, sinistru, de toam-nă, s-a dat cu 40 de milioane, ceva peste ofertă.

Mai trecem pe la Alis-ul recent preţ de o diversiune, o pictură de Ion Irimescu, patriarhul nemuritor al sculpturii, chit că am auzit ceva ciudat, nişte prostii, anul trecut, pe la sfîrşit, cum că maestrul ar fi decedat. Portretul desenat de el poartă toată sculpturalitatea genetică a maestrului, a fost oferit cu un timid 12 milioane şi s-a dat cu 40. La Monavissa, în schimb, s-a vîndut sculptură, şi nu de Ion Irimescu, ci chiar de Frederic Storck. Întîi s-a dat, cu un preţ mare, 45 de milioane, un bronz miniatural, un ţăran, apreciat ceva mai puţin, pe la mia de euro, dar şi un rege, mai mare dar nu mult, chiar Ferdinand, vîndut, sub estimare, cu 66,5 milioane de lei vechi.

Am amintit că săptămîna trecută s-au împlinit 140 de ani de la urcarea lui Carol I pe tron şi înfiinţarea dinastiei sale astfel că Întregitorul lui F. Storck s-a vîndut chiar în acest context, o fi ajuns la Elisabeta, palatul, nu mătuşa lui Ferdinand. Tot la Monavissa s-a vîndut, cu 35 de milioane, unde mia de euro a devenit unitatea de bază a preţurilor, un fel de euro nou, consolidat şi fără zerouri în coada-i stufoasă. E un peisaj cu lună, un fel de hau-hauuuu, dar destul de luminos ca să se bănuiască un Bran, castelul recent recuperat de moştenitorii moştenitoarei celei care l-a meritat şi a cărei inimă s-a odihnit decenii într-o stîncă ce privea la castel, pînă cînd a fost luată de nişte troglodiţi şi plimbată, în bîlci, prin birouri şi depozite. Sau cel puţin aşa scrie o carte lansată săp-tămî-na trecută, cînd dinastia, chiar în contumacie, a săr-bătorit 140 de anişori.

La Monavissa s-a dat, totuşi, şi o icoană dintre cele trei oferite, şi nu oricare, ci una neobişnuit de mare, pe care s-au obţinut 35 de milioane de lei vechi. Dar văd că nu prea ne ajutăm, că nu se mai vorbeşte în ROL, ci numai în ROL, şi noi o ţinem, ca Iliescu, cu cei vechi, întinînd idealurile sfinte ale denominării leului de acum aproape un an. Aşa că promitem că data viitoare vom da preţurile doar în lei noi, iar în octombrie, după ce ne spune Comisia Europeană, gata, staţi liniştiţi, dacă v-aţi agitat vreodată, că intraţi la 1 ianuarie, cînd pleacă Moş Crăciun, în sfîrşit, la el acasă.