PLASAMENTE ALTERNATIVE Piaţa de artă, între revelion şi carnaval

Ca de fiecare dată, la 1 septembrie se petrece revelionul bisericesc, cel diplomatic şi, până de curând, până când Gaddafi a avut ideea catastrofală să se ascundă în canalizare, vorbeam şi de Marea Revoluţie Populară şi Socialistă de la 1 Septembrie. Din Libia, desigur. Dar tot odată cu septembrie începe şi noul sezon de licitaţii de artă, şi nu în Libia, dar nu numai în România.

S-au anunţat deja licitaţiile de început de sezon la casele active de la noi. Alis dă startul marţea viitoare iar Goldart începe pe 12 septembrie, cu o "incursiune în imaginarul românesc", poate pentru că realitatea cruntă ne oferă zilnic incursiuni în vestiarul vieţii în România. Goldart vinde într-o zi de joi, una aglomerată, cum sunt joile noastre. Faptul că joile reîncep să fie aglomerate înseamnă, de fapt, că vacanţa s-a încheiat şi începe discuţia pe evenimente, mai ales vernisaje. Ieri, deja, agenda gemea de întâlniri din jumătate în jumătate de oră, de la 16 la 19, în Bucureşti, dar şi peste tot în ţară. Dacă participanţii nu pot fi prezenţi la două vernisaje deodată, expozanţii pot figura în câte expoziţii vor şi pot ei, ce se vernisează în aceeaşi zi de joi, la aceeaşi oră sau cu mici diferenţe, că nici nu poţi fugi cu autobuzul, taxiul sau elicopterul personal între ele. Artmark schimbă ziua şi paradigma şi, într-o atmosferă încărcată de Enescu, propune obiecte personale din lumea muzicii şi a poeziei. A doua zi, într-o duminică, se vând obiecte de grea încărcătură politică. Şocul este asigurat: după atâta timp ni se readuc în memorie şi fior rece vremurile comunismului, cu oamenii care au reprezentat acest regim făcut pentru oameni, dar neexperimentat anterior pe animale, mai ales pe câini turbaţi sau doar nervoşi.

Sezonul de toamnă-iarnă este unul scurt pentru tot comerţul, cu demaraj uşor, dar nu foarte lung, că până la 1 octombrie se încing portofelele, de s-or mai încinge pe criza asta. În schimb turaţia va fi maximă, cu accente explozive în luna cadourilor, dacă nu va fi anulată, pe aceeaşi criză ce o tot invocăm. Acesta este un aspect esenţial al evoluţiei comerţului, efectul invocat de criză, care se resimte destul de puternic în galerii şi în unele case de licitaţii. Să aşteptăm, totuşi, o revigorare sau măcar o menţinere a bunelor tradiţii de toamnă, deşi greu putem invoca vreun motiv generator de speranţă sau vânzări. Sau tocmai speranţa trebuie să joace rolul de catalizator economic, sarcină foarte complicată, dar evidentă în vremuri de criză, când efectul moral este mai amplu şi mai păgubos decât cel statistic. Deşi banii nu sunt cu mult mai puţini, rotirea lor se reduce până la stat pe loc, cu efectele aferente. Arta, de unde promitea să devină un ultim domeniu de investiţii de aur, mai profitabil ca Tomata Montană, devine unul dintre primele şi cele mai afectate zone ale economiei, fiind cea mai puţin înţeleasă, dar şi tratată larg ca nenecesară şi lux neproductiv. Fluctuaţiile economice sunt mai scurte, arătând ca valurile din stampele lui Hiroshige sau direct ca un tsunami. Chiar dacă un fel de ciudat blocaj în vânzări s-a instalat pe timpul verii, cu mutarea interesului pe suveniruri cât mai directe, mai ieftine şi mai kitsch, este posibil ca un oarecare optimism să dea drumul la afaceri, să mai primească şi artiştii ceva. Arta veche, cu autori plecaţi la cer, va putea beneficia doar de o eventuală trezire a spiritului investiţional. Ambele tendinţe sunt alimentate de creşterea de 1,5 la sută anunţată recent, ceea ce îmbujorează în obraji climatul economic al toamnei.

Special pentru a alimenta cumva aşteptările anotimpului romantic, să evocăm o serie de clipe plăcute ale primei jumătăţi a anului, cea mai mare, de 7 luni, ce ţine până la 1 august, când vacanţa scoate din priză mai ales funcţionarii şi mulţi bugetari. Fără ezitare, amintirile plăcute ale sezonului trecut încep cu recordul de piaţă de 300 de mii de euro înregistrat la Goldart, cu fetele lui Luchian. Corelat cu vânzarea unei lucrări asemănătoare la Artmark, avem de a face cu un moment despre care se va vorbi şi se va studia când va fi vorba de semnele frumoase de maturitate ale pieţei româneşti de artă.

Nu aveam de gând să facem un clasament al perioadei, dar top-tenul Goldart ne obligă la o astfel de gândire, cu un loc doi al său reprezentat de un Petraşcu cu peşti lipicioşi, la 40 de mii de euro, şi flori de Pallady de 32 de mii. Resurecţia Samuel Mutzner se simte cu o japoneză cu umbrelă, dar şi un peisaj de baltă, la 28 şi, respectiv, 30 de mii, şi chiar o căpiţă de fân, dar la Giverny, cu 18,5 mii. Şi Schweitzer-Cumpăna este o revenire contemporană şi vorbim de un cadru cu două românce republicance şi muzicante, la 26 de mii de euro, sau o Hydră, insulă cu acest nume, la 20 de mii.

Artmark nu a zdruncinat recorduri, nici măcar proprii, în sezonul de iarnă-primăvară-vară, poate pentru că a făcut-o vârtos în vremurile anterioare. A continuat să lucreze, însă, la recorduri personale ale unor creatori şi, ca tendinţă ce va continua asiduu în toamnă, să diversifice vânzările, să creeze evenimente şi pieţe noi, deşi asta înseamnă efort şi bani. Regăsim sub lauri un trio de renumiţi Şirato-Pallady-Petraşcu, ca un fel de formulă a succesului. Preţurile sunt însă la cote temperate, între 12 şi 25 de mii de euro.

Statisticile Artmark arată o diversificare a celor ce se servesc cu seriozitate din piaţa de artă. Artmarkul însuşi prinde 75% din vânzări, Goldart continuă imaginea bună, cu muncă ţinută, şi este trecut cu 14%, iar Alis vine la mare distanţă, cu 6%. Prinde un loc la masă Quadro, casa bilingvă clujeană, un actor serios de la început, care începe să conteze. Din nebuloasă iese şi se cere băgată în seamă şi vânzarea online, un domeniu ce trebuie studiat cu atenţie, că virtualul sperie şi, de multe ori, vorbeşte limbi neînţelese.