PLASAMENTE ALTERNATIVE Ploaie cu soare, în piaţa de artă

Tîrgul anticarilor Rom-antique din această lună nu a mai fost de găsit, ca de obicei, sub cupola World Trade Plaza, ci a trebuit să ne luăm după săgeţile lipite pe jos, sub tălpi, să mergem ca în benzile desenate pentru copii prin holurile Sofitel, pe lîn-gă terasele şi restaurantele interioare, ba chiar prin holul hotelului, uneori printre bagaje, pînă la sala New York şi holurile înconjurătoare, acolo unde s-a ţinut numitul tîrg. Expozanţii au fost cam aceeaşi, oferta în mare parte diferită, deşi nu puţine sînt piesele aduse în tîrg cu o insistenţă lipsită de simţ comercial sau de respect faţă de inteligenţa posibililor cumpărători, iar locaţia total alta, poate chiar mai interesantă decît anterioara, la care se va reveni, de altfel, la WT Plaza, unde WT nu înseamnă Wadim Tudor, ci World Trade. Semiîntunericul holurilor şi chiar al sălii New York, unde multe evenimente şi conferinţe importante s-au petrecut, acum fiind împarţită în standuri populate de galerii, anticariate, marfă şi oameni interesanţi. Printre hîrtiile vechi ale lui Zegrea junior l-am întîlnit pe Tudor Octavian, care lansa o carte cît se poate de nouă, o monografie avîndu-l ca subiect pe Jean Cheller, pictor în a cărui creştere de cotă scriitorul, criticul şi colecţionarul, de fapt nu trei, ci o singură persoană, a avut o contribuţie esenţială. E vorba, pînă la urmă, de o colecţie care debutează cu Cheller, dar mai are în vedere şi promisiuni pe Nicolae Vermont, Ippolit Strîmbu, Kimon Loghi, Nicolae Grant şi Constatin Artakino, numit, nu numai de noi, şi Artachino, pentru a nu-l confunda cu vreo artă slavă a cinematografiei. Lucrările acestor pictori, care au mari şanse să ofere surprize de piaţă în viitor, apar constant în licitaţiile de artă şi în cronicile noastre. Aşa s-a întîmplat la Alis, şi duminica asta, care a fost şi a doua zi a Tîrgului Rom-antique. Din grupul de artişti care vor beneficia de o monografie cu supracopertă realizată de Tudor Octavian, cel mai mare preţ a fost obţinut de o acuarelă de Nicolae Vermont, "Maternitate", o sensibilă scenă de interior cu oglindă, decor şi un sugar abia vizibil, pitit fiind după sînul suculent al tinerei sale mame, pentru care s-au cerut 35 de milioane de lei şi s-a obţinut 75. Al doilea, Kimon Loghi, vine la mare distanţă, cu 19 milioane de lei, preţ de adjudecare cu 7 mai mare decît cel de ofertă, plătit pentru un "Tărm stîncos" ce iese din mare precum stînca Uhuru din deşertul australian, deşi a fost realizat în 1914, în insula Capri. Urmează, la un preţ inevitabil şi mai mic, o sangvină cu plopi ca nişte chiparoşi monocolori. Acest desen de mici dimesniuni al lui Artachino a fost oferit cu 4,1 milioane de lei şi s-a vîndut tot cu atîta. Singura care nu a beneficiat de succes a fost tocmai oferta lui Jean Cheller, un "Interior" pentru care s-au cerut 50 de milioane de lei, de parcă toţi, organizatorii şi cumpărătorii, ar fi aflat că tocmai i-a ieşit o carte. La licitaţia Alis de duminică, cel mai mare preţ a fost obţinut pentru Grigorescul de serviciu, de această dată un portret de fată, inferior calitativ celor vîndute pînă acum, şi mai ales celui de la Alis-ul următor. Dacă preţul de adjudecare al picturii lui Grigorescu, cea autentificată de..., aţi ghicit!, a fost identic cu cele 605 milioane cerute în deschidere, la următoarea poziţie, o "Cişmea turcească" de Dărăscu, s-a ajuns, prin urcarea, în pas vioi, de la 252 la 400 de milioane de lei. Pe locul trei, aşadar, ar veni Vermontul de 75 de milioane de lei, iar pe patru, un peisaj care ar putea fi Alaska primăvara, dar este Baia Sprie mai demult şi în viziunea lui Litteczky Endre, un pictor despre care se ştie sigur doar că s-a născut, ba chiar şi anul cînd s-a întîmplat asta - 1880, ceea ce ne întăreşte bănuiala că a şi decedat între timp. Cît? 70 de milioane, dar în creştere de la 46. După un nou pas de 5 milioane, ne iese în cale un "Coş cu piersici" de Octav Băncilă, vîndut staţionar, cu 65 de milioane, iar dacă articolul ar fi apărut de 1 iunie ne-am fi dedat la o figură de stil prin care să amintim de Ziua copiilor, dar aşa, o spunem pe şleau şi direct: "Casa cu flori" de Mişu Teişanu, propusă cu 14 şi vîndută cu 55 de milioane de lei. O creştere de aproape 4 ori a preţurilor nu ne permite să considerăm că lucrurile ar fi simple numai că, susţinem noi, Mişu Teişanu este un artist cu cotă în creştere, după cum ar scrie Mircea Deac, şi nu ne-ar mira să asistăm la salturi remarcabile de preţ la lucrările sale, indiferent dacă Tudor Octavian îi va dedica o monografie sau nu. Dintre multele lucrări de Mişu Teişanu propuse în acest an, pînă acum, cel mai bine se vînduse un ulei pe carton - "În grădină", propus cu 13 milioane de lei şi dat cu 24, fiind urmat de "Gheişă", vîndut în staţionare, cu 19,5 milioane. Şi anul 2004 a avut cam acelaşi aspect, cu oferta bogată, mai ales pasteluri şi "interioare", dar cu multe nevîndute şi preţuri obţinute cam mici. Cel mai bine s-a vîndut, acum un an, o luminoa-să "Casă", la care preţul de adjudecare, de 30 de milioane, este triplul celui de pornire. În 2003, preţurile sînt şi mai mici, iar neadjudecările şi mai multe. Evoluţia în ultimii trei ani este evidentă şi constată, s-ar părea că mai avem de aşteptat pînă la anticipatul salt şocant, dar nu se ştie niciodată, el se poate produce oricînd, cu condiţia să ţină Alis sau Monavissa şedinţe de licitaţie în momentul respectiv. La această a două casă de licitaţie de arta din zilele noastre, casa, nu arta, lucrurile cunosc aceeaşi evoluţie, excepţia fiind oferta extrem de slabă a anului trecut, nimic de Mişu Teişanu nefiind vîndut la sala GalAteCa. Mai departe, mergem cu preţuri mici care, altădată, nici nu ne deranjau cu solicitări de atenţie. Avem un "Portret de bărbat" de Rudolf Schweitzer-Cumpăna, propus cu 25 de milioane şi vîndut cu 33, şi două obiecte la 24 de milioane, o guaşă de Eugen Ispir, "În port", oferit cu 13,8 milioane, şi "Soare negru" de Ion Alin Gheroghiu, lucrare în tehnică mixtă din colecţia Margaretei Stahl, care a plecat şi mai de jos, de la 10 milioane. Cu 2 milioane mai puţin s-a dat un "Popas la fîntînă", o scenă cu mai multe care, boi şi personaje umane decît oricare dintre abundentele oferte Ludovic Basarab anterioare, care i-au cam demonetizat cota artistului. Preţul ei de ofertă a fost şi mai mic, de numai 12 milioane. De Schweitzer-Cumpăna s-a vîndut, cu 10 milioane, plecarea de la 7, un desen în creion reprezentînd, aşa cum, metaforic, îi arată şi numele, "Boi". Dar asta nu schimbă cu nimic datele problemei, sub 20 de milioane mai avem realizări, numai că nimic spectaculos nu se poate produce în zona aceea inundabilă, sub nivelul marilor fluvii europene, unde, în lipsa digurilor, totul se înmoaie şi se fleşcăieşte, cam ca piaţa obiectelor de arta în această primavară teribil de ploioasă.