PLASAMENTE ALTERNATIVE Poezia de toamnă a comerţului de artă

A început, a început toamna, acoperă-mi programul cu ceva, sau mai bine lasă-l aşa, că e plin deja. Starea de poezie se naşte în aceste momente mai ales din depresia post--con-cediu şi în-toarcerea la funcţionarea din plin. Neoficial, este ziua deschiderii templelor funcţionăreşti, interne, europene şi internaţionale. Oficial, începe anul diplomatic, 1 septembrie fiind chiar Ziua diplomaţiei române. Dar nu este doar revelionul diplomaţilor, ci şi al credincioşilor creştini, pentru că la 1 septembrie începe şi un nou an bisericesc, şi la ortodocşi şi la catolici. Nişte tineri pelerini au chiar sărbătorit cu un dans al pinguinului "noaptea dintre anii bisericeşti", amintindu-ne că Iisus înseamnă şi bucurie, nu numai suferinţă. 1 septembrie era şi Ziua jandarmeriei, pînă în 1998, dar de atunci a rămas doar a Jandarmeriei rurale, ceilalţi, de la oraş, mutîndu-se pe 3 aprilie. Asta cît or mai fi jandarmi, şi nu sînt disponibilizaţi cu toţii, din cauza mătreţei care îi face să arunce cu cas-chetele şi să vorbească urît.

1 septembrie era, şi chiar mai este, ziua în care, în 1969, un ofiţer libian de 27 de ani, e drept, cu studii în Marea Britanie, a dat o lovitură de stat şi a început Marea Revoluţie de la 1 septembrie. De fapt, cam acesta era titlul oficial al lui Gaddafi, conducătorul acestei Mari Revoluţii cu dată fixă. Iar gradul militar a fost mereu cel de colonel, în ciuda pomenirii lui drept general în ştirile şi comentariile noilor jurnalişti. Pentru scena tragi-comică pe care a jucat-o mereu, ca un vodevil sângeros, titlul de colonel dă mai bine decît cel de general sau chiar de mareşal. Acum îmi iau şi păcatul să cred că s-a căutat distrugerea acestui simbol legat de inamic, Gaddafi, înainte ca acesta să rotunjească, că nu putem spune sărbători, 42 de ani de la "astralul" eveniment. La anul, în iunie, Gaddafi face 70 de ani, iar "comisia" internaţională bine înarmată şi pusă pe stricat apele colonelului se ocupă deja de asta.

La 1 septembrie a început ediţia a XX-a a Festivalului internaţional George Enescu, un eveniment pentru care mulţi străini se programează special în vizită în România şi se întreabă de ce nu există servicii complete pentru aşa ceva, trans-port-casă-bilete şi eventual masă. Pentru că toate eforturile acestei naţii care ar vrea să trăiască din turism şi din "tradiţionala ei ospitalitate" s-au dus pe "drumul lui Ceauşescu", genial program de suveniruri criptocomuniste pentru chinezii care, după cum se ştie, nu au aşa ceva în micuţa lor ţărişoară. Deşi părea că nu vom avea evenimente plastice, în lipsa salonului în forma sa obişnuită, trei iniţiative dau un suflu nou acestei dimensiuni. Muzeul Naţional de Artă al României a adunat din colecţii, din simeze, piese tari cu semnături mari şi legătură directă cu lumea muzicii. Mai este proiectul Ebienale, prima ediţie, cu tema "Mesaj codat/Encrypted message". După nume e clar că sînt implicaţi tineri atenţi la circulaţia mondială a ideilor. Iar la GalAteCa, încă galerie de artă, "germanul" Emil Ciocoiu ne oferă "Muzica picturii".

La 1 septembrie se reia şi comerţul de artă. La un moment dat, nici vara nu era rea, mai ales pentru galeriile bucureştene dispuse să stea în calea călătorului occidental, singurul predispus la a pleca spre casă cu un tablou mare în spate sau o statuie la fel în braţe. Cele mai vîndute, totuşi, erau icoanele. Casele de licitaţie, totuşi, luau o vacanţă aparentă, cel puţin nu mai ţineau şedinţe. Una singură se străduieşte să ofere licitaţii virtuale, deşi nu site-ul internet îi este punctul forte. Jumătatea mică a anului este aşteptată cu mult interes, avînd în vedere ciudăţeniile primei jumătăţi, cea de aproape 7 luni pline, de licitaţii, vînzări şi iniţiative. Uneori a mers bine, cu recorduri de casă sau de autor, alteori liniştea şi nemişcarea te umplu de nervi şi îţi vine să renunţi la comerţul de artă şi să te apuci de... De ce oare, ce mai merge în ziua de azi?

Astfel că, din curiozitate cel puţin, interesul pentru ce se va întîmpla în aceste patru luni - septembrie, octombrie, noiembrie şi luna cadourilor - este extrem de mare şi primele oferte deja afişate. Prima intră în scenă Alis-ul, marţea care vine, pe 6 septembrie. Apare Augustin Costinescu, cel care este pe simeze şi în sala de la Casa Armatei din Bucureşti, Ion Sălişteanu, recent regretat şi despre care, cu vreo 5-6 ani în urmă, cînd era în plină activitate, adică trăia, Alis se întreba 1921-? Schema aceasta inteligentă şi plină de delicateţe este repetată cu Ion Murariu, 1922-? Nu este frumos să pui întrebări lui Dumnezeu, el fiind singurul care ştie ce va scrie acolo. Nu este frumos, în general, să demonstrezi că îţi este străin domeniul în care îţi desfăşori activitatea. Şi nici frumos faţă de venerabilul meşter care pe 13 septembrie face 89 de ani.

Prima licitaţie Goldart din noul sezon se ţine pe 16 septembrie, vineri, şi nu joia obişnuită. Şi nu la noul şi deliciosul sediu al Goldart, ci într-un loc aparte, de bonton. Şi are şi nume, "Armonii de toamnă". Din ofertă cităm o serie de desene de Pallady de care ne era dor, dar şi o natură cu evantai şi flori, un pastel de Luchian cu superpreţ, o femeie de Petraşcu din cele care dau bine la Goldart, un Tonitza cu provenienţă de renume, flori şi altele de Mutzner. Monavissa promite să înceapă pe 18 septembrie, singura licitaţie rămasă duminica, dar oferta de atunci rămîne un secret bine ţinut sub password. În schimb, deja ni se bagă în agendă oferta de 111 cărţi din 17 octombrie. Acum, este aproape normal să nu ni se spună ce super-ofertă va fi făcută atunci. Mai ales că tot românul este bibliofil, nu se prea interesează el de "manualuri" şi "almanahe", dar pentru cartea bibliofilă îşi rupe de la gură, de la grătar, ba chiar şi maneaua de la epiderma tremurîndă a boxei.

Artmarkul începe mai tîrziu, pe 27, dar începe bine, cu două zile la Operă, una regală şi alta impresionantă, pe cale să se tradiţionalizeze, de impresionism şi postimpresionism româneşti.

2011 a fost marcat de constatarea că populara Chină a devansat grupul tradiţional-american în comerţul internaţional de artă. Londoneza internaţională Sotheby"s a înţeles de mult ce potenţiale se învîrt pe acolo, unde are de mult o filială, şi a programat, la începutul lui octombrie, o săptămînă de licitaţii care amintesc de campaniile new-york-eze din noiembrie sau aprilie-mai. Dar dacă acolo se vînd moderni, contemporani şi impresionişti, mai ales europeni, la Hong Kong se vor servi vinuri rare, colecţia Ullens, artă modernă şi contemporană dar sud-est asiatică sau doar asiatică, chinezi de secol XX, o licitaţie în beneficiul, ţineţi-vă bine, Centrului din China a Universităţii Oxford. Şi, desigur, porţelanuri vechi şi rare, frumoase şi scumpe de îţi e frică să respiri în preajma lor. Totul se termină cu bijuterii şi ceasuri ca nişte bijuterii.

A început noul an al comerţului de artă, azi deja e revelionul ospătarilor. Adunaţi-vă bani, dar nu uitaţi poezia, fără de care acest comerţ devine unul cu murături la borcane prăfuite.