PLASAMENTE ALTERNATIVE Summer Edition, cu Saul Steinberg şi Jacques Hérold

În timp ce Sotheby's a tras obloanele în timpul verii, Christie's tot mai propune câte un ceas, un vin bun sau o amenajare interioară. Era încă iulie când ne atrăgea cu o ofertă la preţuri accesibile dar cu semnături celebre şi provenind din colecţii redutabile, adunate în special de americani pasionaţi maniacal şi premonitoriu de artă, de la îngânarea secolului XIX cu XX. Un desen de Saul Steinberg, realizat în 1951 şi trecut, de atunci, pe la mai mulţi proprietari, a fost vândut cu 40 de mii de dolari, estimarea neîndrăznind mai mult de 15 mii. Este o scenă de metropolitan parizian, cu multe personaje şi inscripţii realizate de Saul Steinberg, "unul dintre cei mai iubiţi artişti ai Americii, renumit pentru copertele şi desenele sale din The New Yorker, publicate timp de 6 decenii, şi pentru desenele, picturile, printurile, colajele şi sculpturile expuse în întreaga lume în galerii şi muzee", după cum scrie pe site-ul artistului. Deşi din prezentarea licitaţiei Christie's nu ai bănui nimic, Saul Steinberg este născut în România, la Râmnicu-Sărat, în 1914. Mai exact, s-a născut pe 15 iunie, ceea ce înseamnă că, la fel ca în cazul lui Jules Perahim, societatea românească a mai ratat un centenar în acest an.

Saul Erik Steinberg a făcut un an de filosofie la Bucureşti dar cum gândurile sale erau mult mai plastice, a plecat la Milano să studieze arhitectură. De la început a făcut desen satiric, sau caricatură, cum se mai spune. Era anul 1940 iar fascismul îşi enunţase clar apucăturile în Europa pe care o înrobise. Saul Steinberg pleacă spre Statele Unite ale Americii dar, ca mulţi alţi evrei disperaţi care încercau să se salveze din numita Europă, nu este primit nici prea repede şi nici cu braţele deschise. Face un an de zile anticameră în Republica Dominicană dar nu stă degeaba, dimpotrivă, trimite desene la marile publicaţii americane şi ele sunt tipărite, inclusiv în Harper's Bazaar şi Life. Este drumul pe care va merge toată viaţa, deşi activitatea sa nu se reduce la editorialismul ilustrat. În 1941, The New Yorker îl publică dar îl şi susţine pentru intrarea în SUA. Şi urmează o dragoste-colaborare, în văzul cititorilor, care va dura toată viaţa artistului. În 1946 s-a căsătorit cu Hedda Sterne,  Romanian-born şi ea, cu numele Hedwig Lindenberg, în 1910, la Bucureşti, într-o familie ce îl avea pe Victor Brauner ca prieten. Amândoi, Hedda şi Saul, au fost profund implicaţi în avangarda artistică americană. S-au despărţit în 1960 iar ea a ajuns să îşi trăiască centenarul, murind în 2011, la New York-ul emblematic pentru capitolul scris de amândoi în istoria artei americane. Saul Steinberg a murit în 1999 şi de atunci funcţionează o fundaţie care îi poartă numele. Este reprezentat de The Pace Gallery, care la Londra a pus pe simeze, din 12 iunie în 26 iulie trecute, expoziţia Golems, de Adrian Ghenie. O parte din expoziţie, Darwin Room, rămâne deschisă până pe 20 august, la "cererea publicului".

Un alt român prezent în licitaţia "First Open: Summer Edition" derulată de Christie's la New York este Jacques Hérold, deşi identificarea lui nu este uşoară, ba chiar imposibilă în lipsa unor cunoştinţe şi ştiinţe despre artă şi avangardă. S-a născut la Piatra Neamţ în 1910 şi a ajuns la Bucureşti 13 ani mai târziu. La 17 ani începe să studieze pictura cu Theodorescu-Sion. Ca Saul Steinberg, descoperă şi practică grafica satirică şi arta de avangardă, frecventând bogatul peisaj bucureştean de profil. Ca Brâncuşi, pleacă la Paris, dar nu pe jos, ci pe susul Dunării, cu vaporul. De altfel, se pare că i-a şi fost asistent sculptorului pentru o perioadă foarte scurtă. Când vin războiul şi naziştii, ia calea exilului surrealist, în sudul Franţei, în speranţa că americanii vor evacua salvator floarea avangardei artistice refugiată aici. Sunt clipe incredibile, de dramatism şi destin, încă insuficient cunoscute. Este de-a dreptul istorică fotografia cu Victor Brauner şi Jacques Hérold, alături de Henriette GomPs, în faţa unui gard dincolo de care se vede, încă la ţărmul Marsiliei, vaporul ce îl ducea pe Marcel Duchamp  în America. Hérold nu pleacă, dar se salvează şi, până la sfârşitul vieţii sale, în 1987, avea să lucreze şi să expună. În 2010, când se împlineşte secolul de la naşterea sa, românii nici nu îşi dau seama, dar francezii îi fac o mare expoziţie la Muzeul Cantini din Marsilia. În 2012 apare pe DVD un film excepţional, "Jacques Hérold, Le grain de phosphore au doigt", de Fabrice Maze.

În licitaţia de la New York s-a dat, cu 11,250 de mii de dolari, o pictură din 1958, numită "Les Petits et les Grandes Ailes". Estimarea pentru această pictură era de 6 - 8 mii de dolari. Christie's este o piaţă bună pentru Hérold, cu vânzări semnificative şi, mai ales, cu scoatere în lume a acestui mare artist român. La noi, Artmark a avut lucrări de Jacques Hérold doar că joacă pe o piaţă insensibilă la avangardă şi la românii afirmaţi în altă parte, deşi flerul şi racordarea europeano-internaţională ar trebui să ne spună că astfel de ocazii nu se ratează, că dacă, mai vin, vin la Paris sau la New York, ca în cazul "Aripilor mari şi mici". Multe dintre ofertele din licitaţiile bucureştene semnate Jacques Hérold au fost prezentate în expoziţiile Colors Art Gallery organizate, la Bucureşti de Lucian Georgescu, un galerist împătimit de "Şcoala de la Paris" şi de avangarda românească oriunde s-ar afla ea. Cu atât mai mult nu trebuie ratate astfel de oferte cu cât şi galeria şi propietarul s-au retras în mediul lor natural, la Paris.

Cel mai mare preţ al licitaţiei "First Open: Summer Editon" de la New York a fost de 269 de mii de dolari şi a fost obţinut de Yayoi Kusama, japonez născut în 1929, cu o guaşă şi pastel pe hârtie, din 1957. În general, însă, preţurile peste 50 de mii de dolari sunt rare şi nu s-au dus, neapărat, la marile nume. Astfel, s-a putut cumpăra Willem de Kooning sau Sol Lewitt cu 7,5 mii, Hiroshi Sugimoto şi Richard Pettibone pe la 15 mii, Wifredo Lam, cu 9 mii şi ceva, Matta, la 3,250 mii, Tom Wesselmann la 25 de mii, Claes Oldenburg la 32 de mii. Şi, nu uitaţi, preţurile expun cifre mai mici când sunt exprimate în euro decât cele în dolari americani.