PLASAMENTE ALTERNATIVE Vremuri grele pentru teşchereaua masculină

Licitaţiile de artă nu sînt locuri unde uitucii să cumpere cadouri în ultimul moment, ci oportunităţi pentru cei care fac din cadou o artă. Îl cauţi din timp, simţi apropierea momentului, chit că febra lui este încă uşoară, te prezinţi la locul şi ora stabilită, încerci să vezi în participanţii îmbibaţi cu un aer absent, ca şi tine de altfel, pe posibilul contracandidat, faci primul pas spre dezvăluirea intenţiilor, prin înarmarea cu permisul de licitaţie, acel carton cu un număr care îţi dă identitate şi ţie şi intenţiilor tale, şi aştepţi, fără gesturi bruşte, fără să scapi vreun cuvînt despre intenţiile tale, să ajungă sarabanda în dreptul piesei ochite. De aici încolo sfaturile ar putea lua forma unui ghid economico-psihologic destul de voluminos, aşa că ne oprim ca să ne putem vedea de artistico-financiarele noastre. Duminică, la doi paşi, adică două zile, de ziua îndrăgostiţilor, adică Sfîntul Valentin pe stil catolic, sărbătoare care a ajuns la noi înaintea soldaţilor americani care au paraşutat-o în Europa, s-a ţinut o licitaţie la Alis în care s-a vîndut un inel numit "Toi et Moi", adică modelul se numeşte aşa cum îmi amintesc că se numea un bordel în Bruxelles, iertate-mi fie sinceritatea şi memoria perversă, dar erau pe strada aceea de lîngă Gare du Nord nişte nume de toată isprava unui studiu sociologic. Numitul inel, un cerculeţ din aur de 14 K bătut cu diamante mici şi multe de care se ţin ca samarele pe spatele unui măgăruş două zdravene pietre preţioase, un safir rotund şi un briliant de vreo 0,7 carate, a fost propus cu 18 milioane vechi şi s-a dat cu 22. Fericită cea care s-a trezit cu el, marţi, pe deget. Îmi place să cred că şi cel care a pierdut licitaţia s-a orientat spre o altă piesă, dar nu chiar spre cea mai scumpă bijuterie a şedinţei, un inel, tot din aur de 14 K, dar cu un diamant central de 1,5 carate ce-ţi îndoaie degetul şi-ţi uşurează portofelul. S-au cerut 30 de milioane pe el dar n-a plecat decît pentru 43.

În orice caz, s-a avut de unde să se aleagă. Chiar înaintea inelului cel mai scump se vînduse, cu 11 milioane, unul mai mult decît la început, un colier de aur din elemente asamblate, de 40 de grame, frumos lucrat, cît să nu merite un gît gros şi păros drept suport. Cele 43 de milioane vechi obţinute de inelul de duminică nu este cel mai mare preţ al anului, aşa puţin cît s-a scurs din el, plătit pentru o bijuterie. Recordul este de 55 de milioane şi a fost atins la prima întîlnire din 2006 de o pereche de cercei pandantiv, ca o lacrimă rusească, cu cîte o piatră centrală şi mai multe de jur împrejur, pe care se ceruseră 24 de milioane de lei vechi. Multe dintre bijuteriile sau argintăria, ba chiar şi unele "diverse" ce vin din sfera metalelor şi a pietrelor preţioase frumos prelucrate, prezentate la Alis-ul de duminică, ar fi putut sta în selecţia de Sf. Valentin, dar destule au rămas cu anatema "nevîndut". Un preţ frumos, 6,5 milioane, plecînd de la 5, a reuşit un inel din aur şi argint cu un safir cabochon oval în mijloc, gheaţa violetă înconjurată de 12 fulgi trans-parenţi sub formă de mici diamante. Rămînem pe tărîmul inelelor cu unul însoţit de o cruciuliţă, acoperit cu turcoaze, un cuplu sensibil achiziţionat cu cît s-a cerut, 2,5 milioane de lei vechi. Tot turcoaze, mai mici şi mai multe, apar şi pe o extrem de interesantă brăţară din elemente mobile care adună peste 10 grame de aur de 14 K şi un pic sub dar şi 3,6 milioane de lei, oferta fiind plasată în casetă originală din fildeş.

Desigur, nu putea lipsi o camee din povestea noastră, sau, mă rog, ceva în tehnica numită camee, ca să evităm şi cacofonia. Prinsă în montura unui inel din numai două grame de aur de 18 K, ea s-a vîndut cu 2 milioane, în creştere cu 10%. De o camee dăm şi pe un pandantiv din aur de 18 K, propus cu 2 milioa-ne, dar care a mai urcat niţel, la 2,4. Nu putem cere nimănui, nici măcar bărbaţilor, să cumpere cadouri cu o lună sau trei săptămîni înaintea evenimentului, dar ar fi interesant să evocam nişte bijuterii vîndute în acest an şi care, odată trecute în patrimoniul privat al vreunei doamne sau domnişoare, au ieşit din circuitul public al admiraţiei noastre, legîndu-se indisolubil de admiraţia faţă de purtătoare.

Cu plăcere ne amintim de un turban pe post de montură - sper că nu este vreo blasfemie, nu vreau să caricaturizez nici o sensibilitate aici - în care era prins un diamant de o jumătate de carat, piesă de mai bine de 20 de grame, care s-a vîndut cu 21 de milioane de lei. O lucrătură densă, compactă, găsim şi în perechea de cercei de numai 3 grame de aur, care ţin nu mai puţin de 18 diamante, vîndută cu 13,2 milioane de lei, cu o puţină creştere acolo. În schimb, fineţea lucrării se răsfaţă în perechea de cercei de aur 14 K cu 10 rubine fasetate înconjurate de 12 diamante, desigur, de mici dimensiuni, oferită cu 4,3 milioane şi dată cu 5,5.

O adevărată încîntare este inelul de vreo 7 grame de aur care, într-o montură de formă pătrată, ţine 34 de diamante, meritînd din plin denumirea de pavaj. Fără alte înflorituri, piesa s-a dat cu 10 milioane, cît se ceruseră pe ea. Dacă nici acest inel nu ne-a convins, venim cu un alt caz de pavaj de diamante, o brăţară din aur de două calităţi, de 14 şi 18 k, şi chiar argint, care adună 23 de grame, în 10 elemente acoperite cu nu mai puţin de 280 de diamante mici şi 10 smaralde care domină fiecare dintre elementele pomenite. Efectul este copleşitor, succes garantat şi iubirea veşnică pentru numai 26,4 milioane de lei. Dacă altfel nu se poate, merită şi aşa, deşi nu se ştie cît durează veşnicia astfel cum-părată.

Altădată la mare căutare, broşele se vînd din ce în ce mai greu. Nu acelaşi lucru s-a petrecut cu o broşă din aur 14 k şi argint, un traforaj Art Deco pe o piesă dreptunghiulară pavată şi ea cu diamante mici, propusă cu 10 milioane şi dată cu 22. Au contat, în mod evident, pietricelele preţioase dar şi forma, departe de gîzele, păsăricile sau animăluţele care domină imagologia broşelor. În aceeaşi licitaţie de început de an s-a vîndut şi un ac de cravată reprezentînd o ştiucă, ea părînd înfiptă în ţepuşă, dar pe cravată se vede în salt. De numai 7,4 grame, dar cu 20 de diamante şi un rubin, piesa a fost oferită cu 4 milioane, dar a fost cumpărată după licitaţie, discret, probabil de un pescar pasionat sau de o fată pentru "peştişorul" ei.

Cu acest ac de cravată simt că am trecut într-un domeniu periculos rău de tot, cel al cadourilor pentru domni, că doar Sfîntul Vali este al perechilor, deci şi al bărbaţilor, cei care, în general, ar trebui să formeze jumătatea cuplului.

Acum fie ce o fi, nu mă poate acuza nimeni că am încercat şi eu. Mai ales că vin 1 şi 8 martie, şi, aşa cum am stabilit, nu este prea devreme pentru a pregăti un cadou de artă, fie el şi un tablou sau o sculptură, chit că nu pot fi purtate la întîlniri mondene, să le vadă şi alelalte şi să se oftice, tu, fato!