Post terorismul

Ieşirea din scenă a lui Osama bin Laden este un fel de "Cronica unei morţi anunţate". Motivul pentru care a mai prins "prima pagină", ori "prim time"-ul televiziunilor de ştiri, a doua zi, este doar modalitatea aleasă de soartă, ori de cei care i-au controlat soarta: "Eroica". Oricine poate înţelege că ar fi fost un fiasco pentru posteritatea lui bin Laden, pentru imaginea Al Qaeda, pentru analele luptei antiteroris-te, pentru credibilitatea forţelor care l-au vînat timp de un deceniu, ca certificatul de deces să fi consemnat sec: stop cardiac, accident vascular, criză diabetică, emfizem pulmonar, ori cine ştie ce altă "specialitate" medicală a cauzei morţii. Aceasta era singura soluţie din categoria "win-win". Toată lumea cîştigă!, atît cei care aşteptau de zece ani ca bin Laden să-şi primească răsplata pentru 11 Septembrie, cît şi cei care l-au protejat şi adăpostit în toţi aceşti ani, nu prin grotele munţilor Afganistanului şi nici prin cine ştie ce insule misterioase ale deşertului, ci într-un ditamai "viloiul-cazemată" ridicat din temelii pentru beneficiar într-o cochetă zonă rezidenţială, satelitară, a Islamabadului, capitala Pakistanului, ţara aceea aliată de nădejde a Statelor Unite şi a tuturor forţelor anti-teroriste!!!

Dincolo de "misterele", "miturile" ce vor fi întreţinute în jurul aces-tui personaj malefic, ceea ce interesează cu adevărat este viitorul. Va intra lumea politicii internaţionale într-o epocă a post-terorismului? Va fi acesta semnul şi punctul de cotitură de la care politica internaţională se va restructura? Sau, post-terorismul va însemna reinventarea terorismului sub alte forme, încă mai distructive, mai pernicioase, mai rezis-tente la "tratament"?

Desigur, nimeni nu are acum în "buzunar" ori între filele unor dosare de analiză, răspunsul bine documentat şi univoc, la aceste întrebări. Totuşi, pentru a intui măcar direcţia în care trebuie căutat, este obligatoriu să ne aducem aminte cum s-a născut acest fenomen. El este produsul de laborator al instituţiilor specializate, din subteranele puterii, care, în al doilea deceniu al războiului rece, sfîrşitul anilor "60, căutau răspuns la întrebarea: Cum ar mai putea fi războiul continuarea politicii cu alte mijloace, dacă războiul nu mai este posibil? Iar, la acel moment, războiul, în sensul clausewitzian de război total, adică cu folosirea pe scară largă a tuturor mijloacelor militare, inclusiv a celor nucleare, nu mai era posibil. Lumea înţelesese, de o parte şi de cea-laltă a cortinei de fier, că orice conflict generalizat era echivalent cu distrugerea simultană a taberelor combatante şi, odată cu ele, a întregii omeniri. Cheia soluţiei a fost găsită în sintagma "alte mijloace"!! Pentru ca războiul să rămînă totuşi o unealtă a politicii, era nevoie de alte mijloace pentru a-l purta. Aici, între aceste alte mijloace, a fost redescoperit terorismul! După care, a fost pus pe "bancul de încercare", în Europa, în America Latină, în Asia, şi a devenit "arma de predilecţie" în confruntarea cea mai importantă a epocii: Orientul Mijlociu, mai precis frontul arabo-israelian. Succesul a fost atît de mare încît cercetările au continuat de atunci, iar inovaţiile şi îmbunătăţirile aduse "metodei" s-au succedat cu repeziciune, neîntrerupt. Prima generaţie post-război rece a "tehnologiei" terorismului internaţional s-a bazat pe un concept revoluţionar: "Infrastructură şi centre operaţionale, pe reţele locale - Utilizare şi coordonare, pe obiective globale". Aceasta este marca bin Laden!

Este ea sortită ieşirii de pe "piaţă", ca urmare a dispariţiei "promotorului" ei?

Dacă bin Laden a fost nu doar promotorul, ci şi "deţinătorul patentului", atunci logica evenimentelor pe care le cunoaştem din istorie pledează puternic în favoarea răspunsului pozitiv. Da, odată cu dispariţia omului în jurul căruia fenomenul s-a cris-talizat, se produce o ireversibilă degradare; mai repede sau mai încet, prea puţin contează. Finalul este acelaşi! Soarta OEP, după disparţia lui Arafat, este un exemplu edificator. Mai sunt şi altele, care susţin cu tărie aceeaşi concluzie.

Dar, dacă bin Laden nu a fost decît un soi de "mandatar", de utilizator de "franciză"? Dacă adevăraţii "promotori" şi deţintori ai patentului nu şi-au încheiat exerciţiile, încercările, experimentele şi acţiunile menite să le asigure obiectivele pentru care terorismul s-a dovedit un "produs" atît de eficient? Atunci, terorismul după bin Laden va avea un viitor asigurat şi probabil de lungă durată. Fie vor fi inventaţi alţi "binladeni", fie va fi inventat "liderul din umbră", etern şi intangibil, pe care nici măcar nu mai are rost să te străduieşti să-l elimini! Dacă veţi considera această din urmă ipoteză prea îndrăzneaţă, ori fantezistă, atunci, poate vă rupeţi din timp cîteva ore şi citiţi o carte, nu mai mare de o sută şi vreo două zeci de pagini, intitulată simplu "Haosul care vine", scrisă de Adrián Mac Liman şi apărută, inclusiv într-o traducere românească, pe la începutul anilor 2000, mult înainte ca evenimentele acestor zile să se fi prefigurat.