Este binecunoscută povestirea lui Jean Buridan, filozof francez din secolul al XIV/lea, în care descrie cum un măgar înfometat aşezat la distanţă egală între două găleţi cu grăunţe a murit de foame pentru că nu s-a hotărât din care găleată să înceapă. Paradoxul morţii măgarului şovăitor în mijlocul abundenţei resurselor este inspirat din gândirea lui Aristotel şi poartă denumirea de "măgarul lui Buridan".
Până în zilele noastre numele măgarului a reprezentat o enigmă. Iată, însă, că bălmăjeala judiciară şi operaţională a trei hrăpăreţi practicieni în insolvenţă a făcut să se scuture praful de pe această fabulă cu tâlc, învăţămintele devenind actuale şi determinând ca astăzi să fie identificat eroul nefericit al eşecului nemotivat: măgarul lui Buridan are numele ELCEN.
ELCEN, prin reprezentanţii săi legali, şi-a pus ochelarii VR de măgar şi trăieşte într-o realitate augmentată în care nu are capacitatea de a distinge între alternativele reale şi cele imaginare. Prin urmare, paralizat între opţiunile generate de program, total depăşit în calitatea sa de conducător al procedurii de insolvenţă a RADET (companie care generează 75% din cifra de afaceri a ELCEN), se întinde epuizat la pământ.
Necrofagii au făcut un plan de tranşat măgarul. Doi practicieni din insolvenţă vor să încaseze comisionul de 2,75% asupra compensării legale a datoriilor publice (recuperarea TVA din falimentul RADET) şi din aplicarea unei ordonaţe de urgenţă (darea în plată a activelor profitabile din domeniul energetic) care prevede că active deţinute de companii ale statului român vor fi date în plată statului român contra datorii deţinute de statul român.
Iată cum procedează:
Primul pas - Decizia ANRE 1228/28.06.2019 prin care activele respective devin profitabile prin utilizarea surplusului de numerar rezultat din plafonarea preţului gazelor necesare încălzirii populaţiei la 68 lei/mwh simultan cu majorarea preţului la gigacalorie şi a bonusului de cogenerare pentru CET-uri.
Pasul doi - concentrare pe falimentarea definitivă a RADET, pentru a obţine restituirea de la stat a TVA aferent facturii istorice neîncasate a ELCEN faţă de RADET (în valoare de 3,7 mld lei), precum şi o ajustare a impozitului pe profit, prin reportarea pierderii sumei de 3,7 miliarde lei şi trecerea sa pe cheltuieli deductibile din această operaţiune pur contabilă. Ignorând riscul de a lăsa cei 1,2 milioane de bucureşteni fără apă caldă şi căldură la iarnă, ca urmare a falimentului RADET, cei de la ELCEN speră să obţină circa 526 milioane lei; precizez că falimentul RADET este, în prezent, suspendat, în aşteptarea judecării apelului la hotărârea judecătorului sindic; în cazul destul de probabil al admiterii apelului, suma reprezentând TVA de rambursat şi ajustare impozit (526 milioane lei) va fi devenit o sumă necuvenită şi, deci, va fi restituită statului; din acest motiv, ne întrebăm cum poate fi o asemenea manevră aptă să realizeze un plan de reroganizare?
Pasul trei, realizat pe jumătate în urma publicării OUG - vânzarea (darea în plată) activelor (CET-urile) ELCEN cu suma de circa 1,4 miliarde lei - valoarea de piaţă (din care 2,75% este onorariul administratorului judiciar); precizez că, în urmă cu un an, aceste active au fost încercate la a fi vândute la 0,9 miliarde lei - valoarea de lichidare; în condiţiile în care durata tehnică de funcţionare a acestor active s-a diminuat drastic şi că, în plus, din 2021 ies din schema de acordare a bonusului de co-generare achitat anual de Guvern (circa 100 milioane euro). Aşadar, mutarea activelor cu preţ substanţial majorat dintr-un buzunar al statului în altul prin aplicarea OUG va costa contribuabilul 2,75% din valoare.
Pasul patru - proces contra Primăriei generale pentru recuperarea sumei de 3,7 miliarde lei datoraţi de RADET; cât se poate de hilar este că propuitorul planului estimează el însuşi că acest proces va dura între 10 şi 12 ani.
Asta e tot. Nimic despre fuziune, nimic despre investiţii şi retehnologizare, nimic despre legătura indestructibilă dintre ELCEN şi Radet - care dă peste 75% din cifra de afaceri a ELCEN (peste 50% direct, diferenţa fiind bonusul de cogenerare încasat ca urmare a termoficării). Nimic despre fonduri nerambursabile, POIM pentru producţie de energie în cogenerare şi termoficare, despre toate ordinele şi ordonanţele ignorate în planul iniţial. Just business.