Până când va funcţiona "strategia" de "investiţii" în obligaţiuni, fundamentată pe găsirea unui număr suficient de fraieri care să cumpere titlurile la preţuri şi mai mari, corespunzătoare unor randamente care merg tot mai adânc în teritoriul negativ?
Nimeni nu ştie. Cu toate acestea, au apărut tot mai multe justificări pentru situaţia absurdă a costurilor de finanţare negative.
David Rosenberg, economist-şef al companiei de investiţii Gluskin Sheff din Canada, a scris recent pe contul său de Twitter că achiziţia obligaţiunilor de 10 ani ale Germaniei la un randament de -0,6% este justificată de faptul că rata core a inflaţiei scade, de obicei, cu 330 de puncte de bază în perioada unei recesiuni. În prezent, indicele core al preţurilor din Germania arată o creştere anuală de 1,2%, iar un declin de 3,3 puncte procentuale va conduce la un randament real de +1,5% pentru aceste obligaţiuni.
Un articol de la MarketWatch mai include în lista justificărilor necesitatea includerii în portofolii a unor active sigure sau hedging-ul valutar.
Dar cum se poate spune despre active care produc pierderi garantate că sunt sigure?
Explicaţii similare au apărut şi într-o analiză Bloomberg în care se subliniază că valoarea obligaţiunilor cu randamente negative la nivel global, atât guvernamentale cât şi corporate, a crescut până la 17 trilioane de dolari.
În acest context a mai apărut o premieră: Germania a organizat o licitaţie pentru obligaţiuni cu maturitatea la 30 de ani şi cupon zero.
Nu am găsit nicăieri o justificare coerentă pentru achiziţia acestor titluri în locul "plasării" unei sume similare sub saltea pentru trei decenii, mai ales că cererea, deşi nu s-a ridicat la nivelul ofertei din prospect, a determinat plasarea lor la un randament de -0,11%.
Iar cum vremurile sunt propice pentru tot felul de premiere care încearcă să schimbe definiţia absurdului, ştirile tot mai dese privind iminenţa aplicării unor dobânzi negative pentru depozitele cetăţenilor Germaniei au inclus recent şi opinia premierului Bavariei, care a declarat pentru publicaţia Bild că dobânzile negative trebuie scoase în afara legii.
Oare cine va avea câştig de cauză, în condiţiile în care Bloomberg scrie că "băncile sunt gata să treacă şi de ultimul tabu: dobânzile negative pentru mase", dar, mai ales, ce se poate spune despre o societate în care este nevoie de legi pentru aplicarea unor norme de bun simţ?
Din păcate, oricât de mare ar fi numărul şi oricât de "complicată" ar fi natura justificărilor pentru dobânzile negative, întoarcerea la realitatea unor dobânzi pozitive nu poate fi împiedicată.
Sau poate, deoarece alternativa este mai mult decât groaznică?
Într-un interviu acordat postului de televiziune CNBC, Jim Bianco, preşedintele companiei Bianco Research, a arătat că valoarea obligaţiunilor corporate cu randamente negative a depăşit recent un trilion de dolari, de la "numai" 20 de miliarde de dolari în ianuarie 2019.
"Riscul dobânzii pentru aceste obligaţiuni este uriaş", a declarat Bianco, deoarece "sistemul financiar nu funcţionează cu dobânzi negative".
Sursa coşmarului pentru autorităţi şi "investitori" o reprezintă, însă, probabilitatea unei redresări economice, indiferent cât de mare este aceasta.
Dar cum este posibil aşa ceva? Nu este redresarea economică sustenabilă "visul de aur al omenirii"? Teoretic, răspunsul este afirmativ, dar acum "dacă economia se redresează, pierderile pe care le vor înregistra investitorii vor fi mai mari decât orice pierderi înregistrate vreodată".
Jim Bianco şi-a ilustrat afirmaţia printr-un exemplu cu obligaţiuni suverane ale Elveţiei. "Dacă randamentele vor creşte cu numai două puncte procentuale, pierderile investitorilor vor ajunge la 50%", a declarat analistul american, în opinia căruia "chiar dacă investitorii individuali vor fi capabili să absoarbă astfel de pierderi, acestea vor fi catastrofale pentru fondurile de investiţii".
Tot catastrofale vor fi şi pierderile fondurilor de pensii, mai ales în condiţiile în care autorităţile europene de reglementare le obligă să achiziţioneze obligaţiuni guvernamentale pentru "reducerea riscului".
Oare chiar aşa să fie? Chiar am ajuns în etapa în care guvernele şi băncile centrale se tem de redresarea economică şi ar putea acţiona pentru blocarea acesteia doar pentru că este indezirabilă pentru "investiţiile" financiare?
1. Esec
(mesaj trimis de Doru în data de 23.08.2019, 11:15)
Din nou un articol tip avertisment ,foarte bun si pertinent.
D-le Rechea suntem in plina aplicatie a unei teorii marxist-keynesiana,care tine de 10 ani si se dovedeste a fi un esec.
Aceste rate negative,recomandate de FMI ca instrument urmator,pentru combaterea unei viitoare recesiuni,nefiind decat o alegere politica contra naturii nu va avea succesul scontat.Aceata teorie nu va obliga oamenii sa cheltuiasca ci doar ai va falimenta.Ratele negative vor sterge pensiile,si vor compromite fondurile care se ocupa cu plasamentele sigure .
Decuplarea banilor de un etalon si tehnologia care permite printarea lor in numar nelimitat cu costul unei fractiuni dintr-un dolar(biti ),face ca guvernele si bancile aservite sa nu mai aiba nevoie de banii reali ai oamenilor.Este de ajuns in viziunea lor doar de a inunda pietele cu bani ptr.ca economia sa functioneze.
Exista doar un impediment,oamenii care muncesc ptr.acesti bani fantoma si care au ajuns sa inteleaga ca eforturile lor reale sunt rasplatite cu bani a caror valoare consta doar intr-o conventie de incredere generala.Cand aceasta incredere va disparea toti vor vedea dosul imparatului.
Acest moment incearca cu disperare sa-l amane cat mai mult "elitele"care se afla la carma finantelor internationale.Acest moment este foarte aproape,asa ca mai pregatesc o lovitura marsava.Interzicerea chasului cu pedespse privative de libertate.(Vezi propunerea pedepsei cu 2 ani inchisoare ptr.folosirea plati numerar peste 10000 usd).
Acesti dementi care au ajuns la butoane nu se vor da inapoi decat cand va curge sange pe strazi.
Si el va curge,ptr.ca istoria este ciclica si nimeni nu a descoperit sfantul gral , prin care sa produci bani la infinit din nimic si cineva sa munceasca la nesfarsit ptr.ei.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Doru în data de 23.08.2019, 12:02)
Propunerea referitoare la sanctionarea chasului a fost facuta in Australia.
Cititi pe net intamplarea dintr-un aeroport australian,cu pasagerul care avea 15000 usd asupra sa.
1.2. Corect (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Anton Paul în data de 23.08.2019, 15:37)
Decuplarea s-a produs fizic in 1971. Dar cu ceva vreme mai inainte s-a produs teoretic. Singura metoda viabila (in afara războaielor) este procesul de revalorizare efectiva a monedei cu un element de incredere controlabil mult mai usor.
De când sistemul bancar a pătruns si s-a cimentat in domeniul investițional, prăpastia s-a arătat în toată profunzimea sa.
"Încrederea" pe care ne-o prezintă sistemul financiar-bancar se bazează numai pe înșelăciune, mistificare și deresponsabilizare. Metodele aplicate de "făuritorii" de bani au fost preluate fără nicio jenă de politicieni si rafinate...
1.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de Doru în data de 23.08.2019, 16:10)
Ma bucur ca macar nu am fost singurul care am citit acest articol. Interesul pentru aceste subiecte se vede in numarul de comentarii. Zombificarea populațiilor la nivel planetar are mari șanse de reușită.
Acordul de la Bretton Woods ,ai dreptate d-le Anton P. a marcat doar încetarea con vertibilitatii dolarului american la 35 dolari uncia , declinul începând odată cu acumularea dolarilor in exteriorul Statelor Unite și ,interzicerea din 1934 de detinere a aurului fizic de catre cetatenii americani in orice parte a lumii.Asfel cetatenii altor natiuni care au acumulat dolari (nu numai cetatenii chiar si unele guverne) au avut posibilitatea sa schimbe la bursele din Londra si Zurich ,dolarii la shimb cu aurul.Deficitele balanței de plăți a Americii au continuat (ceea ce se întâmplă si astăzi dar la un nivel extrapolat inimaginabil) si pentru a opri scurgerea rezervelor de aur si asa firave Nixon a oprit acordul .America era o putere militară de necontestat atunci. Acum sunt si alții tari pe piața. Rămâne de văzut rezolvarea si durerile constituirii unui nou acord de incredere in valoarea acestor hârtii numite bani si care va fi moneda de rezerva si etalonul de care va fi legată.
Traim vremuri interesante......
1.4. Interesant (răspuns la opinia nr. 1.3)
(mesaj trimis de Anton Paul în data de 23.08.2019, 20:40)
Interesant este si efectul nimicului din 1971.
Producătorii de petrol, in special cei arabi, au vrut mai mult "nimic" pentru acelasi baril de de aur negru. Dupa deschiderea cutiei cu minuni (eliminarea aurului si apoi "minunea rezervei fractionare") pretul aurului negru a intrat in fagasul "normal". Si economia mondiala.
Exista un singur beneficiu real al "descoperirilor epocale", progresul tehnologic.
Cu toate acestea, progresul este negativ, întocmai cu activitatea din sectorul financiar-bancar. Nu este de mirare faptul ca ne furăm singuri căciula.